Vei fi doar a mea

38. Nu face asta.

          O admir pe Oana care dormea dusă chiar și după ora prânzului și încerc să nu râd. Deși e blondă și ar putea avea toate calitățile unei prințese, nu este frumoasa adormită. Îmi aranjez puloverul, apoi oftez. Ce ar trebui să fac? Am făcut tot ce se poate face până la ora asta: am citit cursurile, am spălat vasele și acum după ce m-am plictisit și de telefon, chiar nu mai am ce face.

          Mă pun pe vine, apoi o mișc ușor pe Oana în speranța că se va trezi, dar blonda se încăpățânează să doarmă. Îmi îngustez ochii, ea chiar vrea să aplic metoda rea. Mă ridic, ducându-mă țintă spre bucătărie de unde apuc primul pahar pe care îl umplu doar cu apă rece. Mă întorc, iar după ce zâmbesc diavolește, arunc tot conținutul paharului pe fața ei. Se ridică brusc, respirând sacadat, apoi își atinge șuvițele de păr umede. Îmi aruncă o privire urâtă în timp ce eu o privesc satisfăcută. Asta se întâmplă când abuzezi de răbdarea unui om.

           — Emma, ce naiba e în neregulă cu tine? spune nervoasă, apoi se ridică de pe canapea, căutând un prosop.

          — O viață ai și pe aia o dormi! îmi spun frustrarea cât timp ea încearcă cu disperare să-și usuce părul.

          Refuză să-mi comunice ceea ce gândește, dar sunt sigură că are doar cuvinte minunate la adresa mea. Își caută hainele de schimb, urmând să meargă în baie.  E clar, n-o voi mai vedea pentru cel puțin o oră. Aud soneria și fruntea mi se încrețește, cine poate fi? Merg rapid spre ușă cu speranța că este Adrian căci n-am mai auzit nimic de el, dar chipul lui Laurențiu se arată, iar speranțele mele mor odată cu intrarea lui în casă.

          — Hei, Emma. Am venit pentru Oana, unde este? întreabă mai politicos decât niciodată. Ce e cu el?

          — Vei aștepta ceva, este în baie. Auzi, dar ce ai pățit? întreb cu gândul că se va întâmpla o minune și voi scoate ceva de la el, dar el e Laur, iar Laur când promite să ascundă ceva, merge cu secretul în mormânt. 

          Sună sinistru, dar așa este. În toți acești patru ani, n-a avut niciun scandal pe motivul trădării. Ba chiar, a fost declarat că este cel mai de încredere om din facultate.  Dar eu nu l-am văzut mereu așa pentru că este prieten cu Adrian. De aceea n-am apelat niciodată la ajutorul lui căci știam că Adrian va afla, el mereu află. Ei doi se completează: Laur nu spune nimic, iar Adrian poate să scoată orice de la cineva. Desigur, nu mulți cunosc asta căci dacă ar ști titlul lui Laur ar zbura într-o secundă. Nimeni nu te va ajuta dacă are ceva de pierdut decât dacă te iubește cu adevărat, iar iubirea adevărată este tot mai rară în zilele noastre. Nici eu nu cred că aș putea  să mă sacrific deoarece orice sacrificiu aduce suferință și nu sunt sigură că va rămâne cineva să mă ajute să trec peste, nici măcar persoana pentru care m-am sacrificat. Toată viața mea am fugit de suferință, n-am să mă arunc singură în ea.

           — N-am pățit nimic, cred că tu ești cea care are ceva, remarcă, trezindu-mă din transă. E vorba de Adrian, nu-i așa? 

          — Unde e? îl întreb direct, luându-l prin surprindere.

          — E la bar, ne așteaptă. Mai bine zis, te așteaptă, spune, iar ochii mei se măresc. Mă așteaptă?

          — De ce nu mi-ai zis până acum? întreb în timp ce-mi apuc grăbită geaca.

         — Stai, a zis să... Emma! încearcă să spună ceva, dar eu deja am ieșit pe ușă.

          Îl văd în oglinda retrovizoare că a ieșit panicat pe ușă pentru a mă opri, dar e prea târziu. Apăs accelerația, iar în câteva minute ajung la bar. Merg spre ușa barului, însă mă opresc când aud un zgomot de pe aleea alăturată. Privesc felinarul și realizez că n-ar trebui să mă duc acolo singură și mai ales noaptea. Îmi îndrept mâna spre clanță, dar când aud un țipăt înfundat merg direct spre sursa sunetului. O străduță atât de slab luminată și pustie de obicei, e cunoscută pentru multele bătăi și jafuri ce au avut loc aici, chiar și agresiuni sexuale. Îmi dau seama într-o secundă că am făcut cea mai mare prostie, eu n-am ce căuta aici, dar acum e prea târziu să dau înapoi. Pășesc cât de silențios pot pentru a nu mă auzi posibili atacatori, iar când ajung în capăt realizez că este doar un om la pământ. Fac un pas spre el, dar rămân blocată când simt un metal rece pe ceafa mea.