14. Ești trecută pe listă, Emma.

1.7K 140 6
                                    

         Am evitat să vorbesc cu el cât s-a putut, dar fiind din același grup de prieteni, nu l-am putut face să dispară. Poate exagerez și eu, poate
n-am zis ceva atât de grav, dar sclipirea ciudată din ochii lui care apare când mă vede îmi zice că greșesc. Sunt cea mai oribilă persoană din lume, i-am dat speranțe pe care va trebui să i le spulber. Eu cu Adrian nu vom putea forma un cuplu vreodată, nu exista așa ceva.

          Îmi aranjez rochia neagră și sunt pregătită să ies din baia restaurantului. Facultatea a aranjat o strângere de fonduri, iar fiecare student este obligat să vină și poate să doneze o sumă de bani. Asta am și făcut, iar acum merg spre masa cu gustări. Mânânc câte ceva de acolo în timp ce în gând număr minutele pe care le petrec aici. La ora zece voi pleca, iar ceasul indică ora opt. Oftez zgomotos privind pierdută prin mulțimea de oameni. Cel puțin Adrian nu pare să fie aici.

          Mă întorc cu fața spre masă, iar lângă mine se așază un pahar de tărie. Lui Adrian îi place tăria, închid ochii și înghit în sec apoi privesc la trandafirul pe care l-a îndreptat spre mine. Mă încrunt, dar el nu renunță.

            — E al tău, spune întinzându-l mai aproape de mine.

            — Mulțumesc, dar nu trebuia, zic apoi apuc trandafirul privindu-l în ochi.

             Oftez din nou atrăgându-i atenția, dar preferă să nu întrebe. Privesc din nou ceasul și realizez că au trecut doar cinci minute, când oftez din nou, Adrian își drege glasul. 

              — Ești bine? întreabă
într-un final privindu-mi fiecare reacție.

               — Da, cred că plictiseala este de vină, zic apoi ridic din umeri. 

               Privește în jur, apoi spre mine, urmând să rânjească. Mă încrunt fiind confuză de reacția lui.

                — Dansează cu mine, spune, iar eu mă înec cu înghițitura de apă pe care tocmai o luasem. Îl privesc mirată, dar el stă nevinovat în fața mea fără să realizeze ce a întrebat.

               — Nu mănânc oameni, să știi, zice amuzându-mă.

                După câteva secunde de gândire îl urmez până la ringul de dans, urmând să dansăm. O senzație ciudată mi se formează în stomac când îi simt mâinile pe talia mea. Încerc să evit să mă gândesc și să mă concentrez pe dans, dar suntem atât de apropiați încât simt că ochii lui mă citesc ca pe o carte deschisă. Îmi schimb privirea spre mulțime evitând și contactul vizual, dar îi pot simți respirația care miroase a tutun. Aproape că mă înec, dar nu pot nici să plec. Se apropie de mine fiind în dreptul urechii mele.

                  — Relaxează-te, îmi spune și realizez că stau foarte tensionată în brațele lui.

                  Dau aprobator din cap și încerc să mă liniștesc, dar nu prea reușesc. Prezența lui e prea puternică pentru mine, mă îndepărtez înainte ca melodia să se termine și merg afară decisă să plec. Dar nu ajung până la mașină că Adrian mă oprește.

                 — Hei! Ce-i cu tine? întreabă, iar eu n-am nimic de spus, trebuie doar să mă îndepărtez cât timp mai sunt rațională.

                 — Sunt OK, vreau să mă duc acasă doar, zic, dar el nu pare mulțumit de răspunsul meu, dar nici nu-mi pasă.

                   — Em, ceva ciudat se întâmplă cu tine de la o vreme, îmi zice, iar eu îmi mușc obrazul pe dinăuntru.

                   — Da, probleme de fete, nu vrei să știi, zic rapid vrând să intru în mașină, dar îmi închide portiera.

                   — Serios? întreabă apropiindu-se mai mult de mine făcându-mă să mă lipesc de portiera mașinii, nu-mi place situația asta.

                   — Adrian, zic în șoaptă, dar el îmi rânjește privindu-mă fix în ochi.

                    Se apropie și mai mult de chipul meu, iar eu încerc să mă îndepărtez cât de mult pot, dar sunt blocată. Îmi închid ochii și îi țin strânși pentru că nu vreau să-i văd privirea hipnotizantă. Îl simt cum pleacă de lângă mine luând o distanță considerabilă și deschid ochii, rămân împietrită câteva momente, dar îmi revin ca să pot să deschid din nou portiera.

                     — Noapte bună, Emma, îmi spune, dar eu nu-i răspund și urc în mașină pornind motorul.

                    Mă îndepărtez de locul acela apoi opresc mașina pe dreapta. Oftez zgomotos și-mi pun mâinile pe față, băiatul ăsta trezește în mine senzații pe care nu credeam că le pot avea. După câteva minute de reculegere pornesc spre casă din nou. Ajung într-un sfârșit, iar imaginea lui Marius mă face să împietresc. Ce caută el aici? Mă opresc în fața lui așteptând un răspuns, dar tot ce face este să mă privească.

           — Ce este? sparg gheața, iar el își drege glasul.

          — Nu pot să cred că ești cu Adrian..., zice, iar eu mă încrunt.

         — Nu sunt cu niciun Adrian, spun, iar el mă privește surprins.

        — Atunci el de ce spune asta la toți? Mă rog, eu am spus varianta frumoasă, zice, iar eu mă încrunt din nou.

         — Varianta frumoasă? întreb confuză și totodată furioasă.

        — Ești trecută pe listă, Emma, spune, iar eu îmi pierd răsuflarea pentru o secundă.

         — Poftim? întreb nesigură că aud ce trebuie.

         — Îmi pare rău..., spune, iar eu rămân încremenită.

          Nu poate fi real ce aud, nu se poate așa ceva. Adrian n-ar face asta, în plus n-am cum să fiu trecută pe listă. Nu s-a întâmplat nimic între mine și el. Îmi reglez respirația, iar Marius când observă cât de afectată sunt mă prinde într-o îmbrățișare și mă lasă să mă descarc, dar nu fac asta. N-am să plâng la fel ca toate celelalte.

           — Lasă-mă, spun desprinzându-mă din îmbrățișare lăsându-l confuz.

          Îl privesc furioasă pentru o secundă și îmi amintesc tot ce a făcut, îl plesnesc lăsându-l și mai confuz decât până acum.

         — Asta pentru că m-ai mințit, zic apoi plec, dar mă oprește din drum.

       — Cum adică? întreabă, iar eu pufnesc nervoasă.

       — Știu totul, Marius. Te-am văzut cu ochii mei, măcar e frumoasă, spun trăgându-mă din strânsoarea lui urmând să plec în casă.

         Nu pot să cred că tocmai eu am putut păți toate astea, este cel mai rău scenariu pe care mi-l puteam imagina, iar totul pentru că am avut încredere o secundă în Adrian. Nu se va mai întâmpla asta niciodată. M-a mințit și el, a spus că nu există nicio listă acum, că a distrus-o doar ca să mă prindă în capcana lui. N-am să-l mai iert, a pierdut a doua șansă.

Cam atât a fost şi acest capitol!Sper că v-a plăcut!

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Cam atât a fost şi acest capitol!
Sper că v-a plăcut!

1109 de cuvinte!

Pe data viitoare dragii mei!

Vei fi doar a meaWhere stories live. Discover now