Vei fi doar a mea

45. Ești un înger.

       Mă trezesc buimacă și sesizez imediat că am adormit pe pieptul lui. Îmi îndrept privirea spre el care doarme atât de liniștit și zâmbesc. Îi mângâi chipul, iar somnul său se adâncește. Nu știam că am asemenea efect asupra sa. Oftez, realizând că nu se va trezi prea curând apoi mă ridic, căutând baia cu privirea.  Pășesc spre prima ușa pe care o observ și expir ușurată când văd că duce spre baie. Îmi caut hainele prin cameră, dar nu sunt de găsit, cel puțin nu toate. Îmi închid ochii enervată, urmând să scanez din nou camera. Observ dulapul lui și merg spre el, alegând primul tricou pe care-l găsesc. Îmi apuc lenjeria de pe podea, mergând direct spre baie după.

         Îmi termin rutina apoi apuc uscătorul de păr când sesizez urmele lăsate de Adrian, mă încrunt, atingându-mi zona apropiată pieptului. Nu pot să cred că a făcut asta, dar normal că a făcut-o, doar e Adrian. Îmi rotesc ochii, urmând să îmbrac tricoul care acoperă perfect urma. Zâmbesc satisfăcută, întorcându-mă în cameră. Îl observ că de abia s-a trezit și mă rezem de pragul ușii, încrucișându-mi brațele la piept.

         — Emma? Ce faci acolo? Când te-ai trezit?

         — M-am trezit de mult, puteam să plec de zece ori până acum. La cât de extenuat ai fost, nici măcar nu m-ai fi auzit, spun amuzată, iar el își arcuiește o sprânceană. 

         — Ăla e tricoul meu? întreabă după ce se ridică din pat. 

         — Nu mi-am găsit toate hainele, o să ți-l înapoiez după.

         — Nu, ție îți stă mai bine, rostește făcându-mă să zâmbesc. Mă duc să fac un duș, continuă, urmând să-mi sărute fruntea. Mă întorc repede.

          Suspin, sper să nu se aștepte că-l voi aștepta tot aici. Ies din cameră, mergând în bucătărie. Pun cafeaua la făcut, apoi deschid frigiderul. Ce mănâncă oamenii ăștia? Apuc singurele alimente care nu sunt expirate și-mi dau seama că singurul lucru pe care-l pot face este o omletă. Îmi prind părul, urmând să-mi spăl mâinile pentru a mă întoarce din nou la gătit.

            Termin de pus masa, iar el tot nu a ieșit din baie. Pufnesc iritată și iau câteva înghițituri din cana plină cu cafea. Îl văd cum intră în bucătărie total uimit în timp ce eu mulțumesc Cerului că în sfârșit pot lua micul dejun.

          — Nu trebuia să faci asta pentru mine, spune după ce se așază, iar eu mă încrunt.

          — N-am făcut-o pentru tine. Am făcut-o pentru mine și pentru că ești și tu aici, trebuie să împart.

          Mă privește amuzat în timp ce mănâncă. Observ cu câtă poftă mestecă, aproape înecându-se din cauza cantității prea mare și prea rapidă pe care o înghite. Probabil n-a mai mâncat ceva gătit acasă de foarte mult timp pentru că eu nu sunt cea mai bună bucătăreasă, iar el reacționează așa. Șocul se citește destul de clar pe chipul meu, asta făcându-l să se încrunte. Nu cred că realizează cum mă simt acum. Am adormit cu prințul și m-am trezit cu bestia. Încerc să nu râd cât timp el încetinește ritmul cu care pur și simplu înfulecă fără nicio milă.

          — Nu știu dacă să mă simt flatată sau speriată.

          — Nu face mișto, Em! spune după ce termină toată farfuria, amuzându-mă teribil.

           Îl privesc cum stă în fața mea murdar la gură ca un copil mic și mă bufnește râsul. Se încruntă, iar eu apuc un șervețel, aplecându-mă spre el. Începe și el să râdă, apoi trage scaunul meu mai aproape de al său.