Vei fi doar a mea

31. Pentru asta sunt prietenii sau ce naiba suntem noi.

          Îmi deschid ochii, privind în jurul meu. Deși m-aș fi așteptat ca el să nu mai fie lângă mine când mă trezesc, el este aici, dormind profund. Oftez, frecându-mi ochii, urmând să mă ridic să merg la baie.

          Cum ajung în fața chiuvetei, dau drumul la apă, iar după ce strâng o cantitate mare de apă în palme o arunc pe față. Ce a fost în capul meu? Cum voi putea ieși din situația asta acum? Toate întrebările nu-mi dau pace, iar apa nu mă ajută să le șterg complet din mintea mea. Suspin, urmând să tresar când aud bătăile în ușă.

          — Emma, ești bine? Ești în baie de o oră, îmi spune, iar eu îmi măresc ochii. Când a trecut o oră?

          Deschid ușa, întâlnindu-i privirea de gheață. Se încruntă, venind mai aproape de mine când observă că-mi presez buzele una de cealaltă.

          — Știm amândoi că nu ai de ce să te simți rău, spune, dar eu mă rezum doar la a-l privi.

          Înghit în sec când se apropie mai mult de mine. Îl privesc contrariată când se apleacă spre mine, dar realizez imediat că a făcut asta doar pentru a lua un prosop din spatele meu. Își îndreaptă poziția, privindu-mă cu un rânjet de toată frumusețea pe chip.

          — Rămâi și tu să faci duș cu mine sau? spune, iar eu pufnesc, dându-mi ochii peste cap.

          — Nu te juca cu mine în felul ăsta, Adrian, rostesc înainte să ies pe ușă.

           Înaintez, dar ușa mi se închide în față, fiind împinsă de mână lui. Mă întorc cu fața spre el, aruncându-i o privire tăioasă.

           — Jocul s-a terminat, Emma, zice pe o voce autoritară, iar eu mă încrunt.

           Îmi îndrept spatele pentru a încerca să fiu la aceeași înălțime cu el, dar el rămâne în continuare mai înalt. Îmi fixez privirea în ochii lui, asigurându-mă că i-am captat toată atenția.

           — Nu, Adrian. Jocul a existat doar pentru tine. Pentru că tu doar asta faci, te joci, crezând că ești întotdeauna în avantaj, dar adevărul este că ești singurul jucător. Așa că mă repet, nu te juca cu mine în felul ăsta pentru că voi începe și eu s-o fac, iar tu vei pierde la propriul joc. Acum ai înțeles?

          Mă privește atent, urmând să râdă. Își pune și cealaltă mână pe ușa, făcându-mi imposibilă o cale de ieșire, dar nu mă las intimidată de mișcările lui.

           — Draga mea Emma, tu ești îndrăgostită de mine. Dacă ar fi existat jocul pe care l-ai descris tu, cu regret te anunț că ai pierdut deja, zice, iar eu zâmbesc ironic.

           — La mulți ani din nou, Adrian, zic, urmând să ies din baie.

           Suspin, apoi mă îmbrac rapid. Mă asigur că-i las cadoul, pe care l-am ascuns în dulapul meu, pe pat și plec. Cu fiecare pas făcut observ confetti, pahare de plastic aruncate în diverse locuri. Chiar și haine. Mă încrunt, mergând în sufragerie și găsind-o pe Oana dormind pe canapea. A fost o seară solicitantă, îmi spun apoi fac pași spre ea.

          Mă pun pe vine, analizând-o atentă. Încă mirosea a alcool. Pufnesc, apoi o mișc în încercarea de a o trezi. Își deschide ochii buimacă, apoi mă privește speriată.

          — Ce naiba s-a întâmplat aseară? întreabă, iar eu rânjesc când observ că-și așază mâinile pe tâmple.

          — Crede-mă, nici eu nu știu, dar trebuie să plec. Rămâi tu aici și ai grijă de oaspetele nostru, zic, iar ea își încrețește fruntea.