Vei fi doar a mea

20. La naiba!

                        》Emma《

         Privesc telefonul, așteptând ca alarma să sune. Îmi îndrept atenția spre Oana care dormea liniștită într-un somn adânc. Oftez și mă ridic din pat, ducându-mă pe balcon. Îmi rezem coatele de balustradă, inspirând aerul mult prea rece pentru mine. M-am săturat de toată situația asta. Vacanța asta ar fi trebuit să ajute pe toată lumea, dar a înrăutățit lucrurile. Nu știu ce a fost în mintea mea să vin.

         Îmi cobor privirea și pot vedea că mai este cineva la fel ca mine. Ia fumuri din țigară și pare total deconectat de lume. Mă încrunt, iar el își ridică privirea făcându-mă să realizez cine este de fapt. Rămân blocată în ochii lui, până când simt atingerea Oanei care mă face să tresar.

          — Emma, ce este cu tine? întreabă fiind încă adormită.

         — Am ieșit să iau puțin aer, mă duc la duș, spun, plecând de lângă ea.

         Ies din baie după ce termin să mă pregătesc și-l văd pe Laur în cameră,  îmi țin prosopul mai bine pe mine și-l privesc deranjată.

        — Ce cauți aici? întreb, iar el își arcuiește o sprânceană.

         — A venit să ne spună să coborâm într-o oră, spune Oana care se întorcea de pe balcon.

        — Există telefon, dar înțeleg că unii n-au trecut în secolul nostru, spun ironică, enervându-l. 

        Iese din cameră, iar eu zâmbesc satisfăcută.

        — Las-o mai moale, Emma. Nu-ți vărsa nervii pe Laur, spune Oana, iar eu o privesc intrigată, urmând să zâmbesc la final.

        — Ești îndrăgostită de el! zic, iar ea îmi face semn să tac. Încearcă să-mi astupe gura, dar mă trag, sărind pe pat și continuând să repet concluzia la care am ajuns. Ești îndrăgostită de el. Prietena mea cea mai bună e îndrăgostită!

         — Emma, încetează, poate te aude! spune amuzată, iar eu mă opresc, analizându-i chipul.

         — Stai, dacă veți ajunge să vă căsătoriți înseamnă că voi fi domnișoară de onoare. Iar dacă Adrian e prietenul cel mai bun al lui Laur înseamnă că va fi cavaler de onoare. Eu nu fac pereche cu omul acela! zic, făcând-o să râdă.

         — Ești așa adorabilă uneori, dar trebuie să revenim cu picioarele pe pământ și să ne pregătim, spune, iar eu cobor de pe pat.

        — Dar unde mergem? întreb fiind foarte curioasă.

        — Dacă tot suntem la munte, ar trebui să mergem să urcăm până în vârf. Și înainte să spui ceva să știi că nu poți refuza! spune, iar eu pufnesc.

        — O, haide! Nu vreau să merg, ți se pare că n-am altceva de făcut decât să mă chinui să urc ca să văd ce? spun, iar ea se amuză și mai tare.

       — Nu mă lăsă singură! Te rog, spune apoi face o față de cățeluș. Oftez,  apoi dau aprobator din cap, făcând-o pe Oana să-mi ofere o îmbrățișare.

        — Ești cea mai tare, te iubesc! spune, amuzându-mă, apoi intră în baie.

       Îmi îmbrac treningul, apoi mă chinui să-mi prind părul într-o coadă. După trei încercări nereușite, reușesc, iar Oana iese din baie deja pregătită.

        — Încă nu ești gata? întreabă, iar eu îmi arcuiesc o sprânceană.

        — Sincer, nu prea mă grăbesc, zic în timp ce mă încalț.