Vei fi doar a mea

28. Cum ai știut?

          Mă trezesc când simt o mână în jurul meu, îmi întorc corpul pentru a putea vedea cine este lângă mine și înlemnesc când îl văd pe Adrian. Îi îndepărtez mâna de pe mine, privindu-l cu ochii cât de cepele, dar el avea un somn atât de adânc încât nici n-a reacționat.

          — Adrian, șoptesc, mișcându-l ușor, dar n-are în continuare nicio reacție.

          Pufnesc iritată, privind în jur. Îi observ geaca de piele pe fotoliu, apoi privesc paharul de pe noptieră. Era beat? îmi pun întrebarea în cap, apoi îmi îndrept atenția din nou spre el. Mă apropii de gura lui pentru a simți dacă miroase a alcool, dar degeaba. Nu era niciun miros, decât cel de tutun.

          — Ce crezi că faci? întreabă, iar eu mă îndepărtez de el.

          Îi privesc ochii ce erau atât de confuzi în timp ce obrajii mei ajungeau la noi nuanțe de roșu. Văd cum buzele lui formează un rânjet de toată frumusețea și-mi dau o palmă mintală, ce a fost în capul meu? De fapt, ce a fost în capul lui? Ce caută în patul meu? Îmi îndrept privirea direct în ochii săi, fiind indignată.

          — Ce cauți aici? întreb, iar el se dă pe spate, frecându-și ochii.

         — Nu-mi amintesc, zice, iar eu pufnesc.

          — Minți, n-ai băut, zic, iar el se întoarce privindu-mă mirat.

         — Stai puțin, zice încercând să se abțină să nu râdă. Tu verificai dacă am băut? întreabă, privindu-mă amuzat.

         — Nu contează! Hai pleacă, zic trăgând pătura de pe el.

         — Nu cred că vrei să tragi toată pătura, zice, iar eu împietresc, întorcându-mă spre fața lui.

        — Spune-mi că faci mișto de mine, zic, iar el ridică din umeri. Dumnezeule! Serios, Adrian? Serios? întreb, apoi îmi acopăr ochii cu mâinile. Pleacă acum, zic, dar tot ce aud este râsetul lui colorat.

          Îmi îndepărtez mâinile de la ochi și pot vedea că este complet îmbrăcat. El chiar făcea mișto de mine, ce nemernic! Îl privesc vizibil iritată, dar el continuă să se amuze pe reacția mea. Privesc perna din dreptul meu, iar un zâmbet neobișnuit apare pe fața mea. Apuc perna când el stătea cu spatele la mine, aruncând-o direct în capul lui. Încep să râd când îi văd privirea, dar el nu este prea plăcut surprins de ce tocmai s-a întâmplat.

          — Pe bune? Câți ani ai? Patru? întreabă, frecându-și ceafa sub privirile mele amuzate.

          — Îmi pare rău, domnule Toma, dar primești ceea ce oferi, zic ridicând mâinile în semn de predare, apoi merg spre baie.

           După ce-mi termin rutina zilnică, ies din baie fiind cu ochii în patru. La cum îl știu eu pe Adrian, sigur a plănuit ceva pentru a-și lua revanșa. Mai analizez odată încăperea și observ că nu mai este nimeni. Mă încrunt, privind fotoliul care acum este gol. Îmi arcuiesc o sprânceană, pășind cu neîncredere spre dulap. Apuc o altă pernă, apoi deschid rapid ușile dulapului, dar nu este nimic. Investighez, dând hainele de pe umeraș dintr-o parte în alta, dar chiar nu este nimic.

           — Nici acum nu te-ai îmbrăcat? aud din spatele meu, și tresar scăpând perna și scoțând un țipăt.

            Mă privește amuzat, iar eu pufnesc nervoasă.

            — Chiar trebuie să încetezi să faci asta! spun răstit, iar el pune cănile cu cafea pe noptieră.

           — Nu voiam să te sperii, nu-i vina mea că ești paralelă de tot ce se întâmplă în jurul tău, zice, venind și ridicând perna de pe podea.