Ultima suflare

Capitolul 4, volumul II

Daemon

Am venit de la procesul acelui mizerabil cu nervii întinși la maxim, dar în același timp încrezător că o să ajungă să își ispășească pedeapsa așa cum se cuvine. Fața lui striga să fie lovită, iar pumnii mei erau nerăbdători să o facă. Voiam să îl pedepsesc pentru tot ce i-a făcut ei și bunicii, chiar dacă au trecut cinci ani de atunci. Era mai îmbătrânit, mai slab, dar la fel de crud și urât.

Următoarele două ore le petrecusem la sala de box, lovind sacul cu mâinile libere. Voiam să mă doară pumnii, să îi văd însângerați și să mă gândesc că în locul acelui sac este fața nenorocitului care mi-a făcut fata să sufere. Aflasem mai multe despre copilăria ei acum, când Leam și Nate au declarat unele lucruri. Din păcate nu am putut să intru prea devreme în sală, nici eu, și nici alții. Erau, din ce am înțeles, unele chestii pe care eu și ceilalți nu aveam voie să le auzim. Am încercat să le explic că am fost iubitul ei, singurul iubit, și că am dreptul să ascult ce se spune, însă nu, nu intram pe listă.

Cine dracu a făcut lista?

Nate mi-a spus să am răbdare și să aștept până am voie să intru înăuntru. Încercasem să îmi dau seama de ce nu mă lasă să intru și ce este atât de important, dar nu am avut nicio șansă să aflu. L-am luat apoi din nou la răspunderi pe Nate și cum mă și așteptam, răspunsul a fost unul amânat. Trebuia să pocnesc ceva, iar acel ceva era sacul, căci altceva acum nu aveam.

***

Am dat drumul la apă rece ca să îmi îndepărtez sângele și totodată usturimea ce îmi amorțea degetele. Nu se compară nimic cu sentimentul de eliberare pe care îl simt acum, era ca și cum mi-am dat jos de pe umeri un bolovan.

— Te-ai certat cu gagica de ai dat așa în sacul ăla?

Max m-a acompaniat, păstrând totuși distanța. Nu fusesem atent la nimeni, voiam doar să lovesc acel sac până scăpam de toată tensiunea. L-am privit în oglindă, cântărind soluțiile pe care le am. Să îi dau una și lui ca să mă simt și mai bine sau să îi răspund pur și simplu.

— Nu, suntem bine. Tu cu tocilara?

Habar nu am de ce mă interesează, sau poate că în felul ăsta îmi compar fosta relație cu a lui. Și de ce am ales a doua variantă? Nu am chef de vorbă.

— Am dat-o în bară rău, și-a băgat prosopul în părul ud. Nu mai vrea să fie cu mine.

— Dacă ești bou, asta primești. Am fost și eu la rândul meu.

Mi-am tras un maiou peste cap, urmând să îmi schimb și pantalonii de pe mine. Trebuia să ajung și pe acasă, și nu fiindcă am ceva de făcut, dar Kaitlyn e acolo încă de aseară. Lucrează de la mine, iar eu nu eram deloc deranjat de asta. Îmi plăcea acel sentiment că nu sunt singur în acea imensă vilă.

— Mâine ai timp să ne antrenezi? Nu-mi place deloc de Gregor.

— Știu, e un bou. Dar nu, nu am timp.

Astăzi nu am fost la birouri și știu cât am de lucru. Secretara m-a sunat să mă anunțe că au apărut și câteva probleme în Europa la saloanele de tatuaje. O să încerc să mă apuc astăzi de ele ca să le pot rezolva mai repede pe fiecare, iar mâine să am timp să trec și pe la Seba la salon ca să discut cu el unele lucruri. L-am salutat pe Max și am plecat spre casă. Dar în drum m-am oprit să iau niște vin pentru Kaitlyn și câteva beri pentru mine. Însă cred că le-am luat degeaba. Kaitlyn nu era niciunde și nici nu răspundea când o strigam. Mi-am lăsat geanta să alunece pe podea, grabindu-mă spre etaj.