Ultima suflare

Capitolul 16

Angel

Stăteam și priveam cu adorație clădirea din fața ochilor mei. Era superbă și originală, o casă în stilul medieval, arătând ca un castel căruia îi trebuia doar o recondiționare. Construcția acestei case nu părea genul lui Daemon, mă gândeam că este o casă cu un stil mai modern. Și poate că alți oameni ar spune că această casă este o ruină demodată, dar pentru mine este o comoară.

- Cum ți se pare?

Distanța dintre noi era mare și mă bucuram de asta, chiar dacă pe motor stăteam cât mai lipită de el, acum nu mai simțeam aceași dorință.
Când stăteam cu el pe motor mi se părea că pășim în altă lume, o lume în care probleme nu există, o lume protejată de orice aspect negativ. În momentul în care picioarele noastre atingeau pământul mă simțeam atacată și neprotejat, voiam să stau la distanță de el și să îmi las corpul să respire cum trebuie.

- Este o comoară, nu aș fi crezut că îți place genul ăsta de arhitectură. Eu o ador și sper să ai grija de ea.

Mi-a zâmbit, probabil se aștepta la răspunsul ăsta din partea mea.
Curtea era imensă, pavată și cu o fântână arteziană în mijloc care era la fel de deteriorată și neîngrijită, de altfel ca orice lucru de aici. Am urcat cele cinci trepte din marmură ajungând în fața ușii duble din lemn.
Cum am presupus, interiorul era la fel de extravagant. Pe jos era doar marmură crem prăfuită, oglinzi mari și de diferite forme, candelabre din sticlă și cristale, mobilier din lemn vintage, multe tablouri și arcade de-a dreptul uimitoare. Cum intrai pe ușă dădeai de două scări, de o parte și de alta a pereților, iar prin mijloc mergeai în altă încăpere.

Toată casa era superbă, ferestrele din tavan până în podea ofereau și mai multă eleganță acestei case. Camerele erau la fel de minunate, cu mobilier scump și marmură pe jos așa cum era în fiecare încăpere din casă.
M-a lăsat să mă uit himnotizată de frumusețea casei, nici nu mi-am dat seama că am cutreierat casa fără să îi cer permisiunea. Pur și simplu eram îndrăgostită de ce văd. Mereu am avut o slăbiciune pentru genul asta de arhitectură, am fost atrasă încă de mică de cultura din perioada regilor și a reginelor, iar această casă îmi amintea doar de ei.

- Mă bucur că îți place și eu am o slăbiciune pentru ea.

Mi-a pus în mână masca mea specială, uitasem de ea. Mă ajută să nu inhalez tot aerul închis de aici, ceea ce era destul de bine.

- Scuze că am umblat așa, doar că m-am îndrăgostit de casa ta.

Mi-am pus masca pe față, mult mai bine cu ea. Apoi m-am uitat la el, era foarte atent la mine, practic se holba. Nu m-a văzut foarte des cu masca, nu o purtam în preajma lumii și obișnuiam să o fac la spital și rareori la cămin.

- Hai să îți arăt locul meu favorit din casă.

Am urcat scările conducându-mă spre o ușă, se pare că e singura închisă. Și am priceput abia apoi de ce. Era o cameră mare, foarte mare, cu marmură neagră pe jos, și un mobilier la fel de select.
Însă cel mai impresionant lucru de aici era tavanul, în forma de turn, tot din sticlă. Vedeai foarte ușur cerul înstelat, atât de superb și unic.