Capitolul 4

7.7K 464 76
                                    

Daemon

Am început să o caut cu privirea prin universitate, dar nu am dat de acea acritură.
Îmi părerea oarecum rău, nu trebuia să reacționez așa cu o fată, dar au fost niște instincte la nervi.
Nu aveam să recunosc că îmi pare rău, dar totuși, voiam să văd dacă este bine după acea căzătura destul de urâtă.

- Pe cine tot cauți din priviri? mă întreabă Jason curios uitându-se și el prin preajmă

- Pe nimeni, doar mă uitam

Trag ultimul fum din țigară și o arunc jos sub gheata mea, strivind-o.
Aveam cursul de economie împreună și pentru prima dată, eu, eram nerăbdător să merg la el.
Mă pusesem în bancă unde stă ea de obicei, lângă perete, sperând că o să vină.
Profesorul a intrat în sala și după prezență a început să predea, eu încă așteptând să intre pe ușă asta, până la finalul orei, unde speranța s-a dus.

Nu știu ce m-a apucat aseară și de ce am reacționat așa impulsiv asupra ei, mai ales fiind o fată.
Într-o oarecare măsură am reacționat așa, fiindcă a coborât din mașină unui băiat, ceea ce m-a și activat.
Toată ziua de ieri pot spune că ea a stat în capul meu, este ca o obsesie pentru mintea mea, pur și simplu îmi plăcea să o tachinez mereu cu cuvinte aspre primind înapoi tot aceleași.
Îmi plăcea să o enervez, arată și mai sexy deși evitam mereu să cred asta.
Are o frumusețe de înger așa cum o și cheamă, iar eu de demon.


Angel




Privesc aparatele ce nu se opreau din bipăit, care îmi producea un disconfort la nivelul capului. Eram obosită, fără vlagă și asta din cauza lipsei de somn.
Nu puteam închide un ochi, îmi apăreau mereu replicile lui spuse cu atâta răutate. Mă durea, deși nu trebuia să îmi pese de ce spune el, dar cumva chiar îmi păsa. Îi simțeam mâinile strângându-mi și acum bărbia, la fel și ochii plini de venin ce îmi îngheța sângele în vene, chiar și acum.

Căzusem destul de nasol, pe spate astfel mi s-a blocat pentru câteva secunde aerul.
Imediat după, am plecat spre spital aflându-mă în continuare aici. Trebuia să fiu la cursuri, dar nu aveam voie astăzi.
Acum stăteam conectată la aparate, cu tubul de oxigen și o carte în mână.

***

Am deschis ușa camerei de cămin, destul de greu la cum mă simțeam.
Când intru dau de un miros insuportabil de băutură și țigări, dar și de colega de camera, întinsă pe patul ei lenevind.

- Angel, m-am îngrijorat când nu te-am văzut

- Sunt bine, am fost la cineva în vizită. Ce s-a întâmplat aici?

Partea mea de camera arată la fel, dar a ei este dezastruoasă.

- Aseară am băut foarte mult și am continuat și aici. Apropo, patul meu este ud leoarcă, nu se va usca prea curând

- Tu ești bine ? o întreb fiindcă îi vedeam urmele uscate de lacrimi pe obraji

- Te-ai simțit vreodată singură?

Ultima suflare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum