Ultima suflare

Capitolul 13

Angel

Cu greu m-am trezit și nu o făceam dacă nu erau razele soarelui atât de proeminente. Corpul meu gol era învelit de un cearceaf alb imaculat, iar Daemon chiar ieșea din baie, complet pregătit de plecare.

- De ce nu m-ai trezit?

Poate că glasul meu a sunat cam răutăcios, nu intenționam asta.

- Sac de nervi, nu am vrut să te trezesc fiindcă prima dată trebuie să merg la o discuție cu al meu minunat bunic. Până atunci tu pregătește-te și fă ce vrei.

- Nu sunt sac de nervi, am protestat îmbufnată.

- Ești Angel, doar că ceva mai ciufulită exact după o partidă... nu pot să îi zic de sex, dar înțelegi tu. Și frumos sân.

Am făcut ochii mari acoperind și sânul care a decis să își arate nuditatea fix în fața lui.
Omul ăsta mă făcea să mă întreb cum o persoană poate să își schimbe așa mult temperamentul și starea de spirit. Am negat din cap zâmbind, el este Daemon, eu specimen rar pe fața pământului.
Orice s-a întâmplat ieri a fost incitant, mai mult decât incitant, eu am descoperit ceva nou, iar el știa deja mult prea bine cum poți produce plăcere doar prin niște mângâieri.

După un duș cald în baia uriașă, am decis, cu tragere de inimă, că este timpul să mai ies și eu.
Nu îmi plăcea să port aceeași lenjerie încă o dată, dar acum eram obligată să o fac.
După ce am curățat camera și am mutat comoda la locul ei, fiindcă nu voiam să cobor jos și să dau de vreun membru al familiei lui, m-am rezumat la a sta pe balconul spațios, acolo unde se afla și un scaun confortabil. Iubeam diminețile, aveau un miros proaspăt indiferent de anotimp.
Pe cât de frig era afară, atât de puțin mă interesa, această adiere de vânt mă împrospăta și forța să fac cât mai multe activități într-o zi, îmi dădea energie. Și pe cât aș fi vrut să mai stau, nu aveam cum. Acum mi-ar lipsii doar o bronșită.

- Treci înăuntru că e frig afară, glasul certăreț a lui Daemon m-a făcut să tresar și să mă amuz în același timp. Grija lui față de sănătatea mea este considerabilă și mă surprinde plăcut, sau este îngrijorat fiindcă are nevoie de mine?

- O să ai tu grijă de mine dacă răcesc, nu-i așa?

- Eu pot foarte repede să te fac să ai febră.

Mi-a pus pe spate o pătură cu care m-am învelit bucuroasă.

- Și domnule magician, pot să știu și eu cum ai face asta?

Și-a aprins o țigară, departe de mine, și fără să mă privească. Nu eram obișnuită cu un Daemon calm și relaxat, mereu era un ipocrit arogant plin de sine care reușea să mă scoată din pepeni.

- Îți ating corpul, îți șoptesc cuvinte vulgare așa cum îți place și am grijă să ajungi până la apogeu, ca și aseară.

M-am înroșit până în vârful urechilor, dar acum puteam da vina pe frigul de afară.
Cuvintele lui m-au trimis înapoi în momentele noastre intime, deja două la număr.
Nu i-am mărturisit niciodată că e primul, și tot și-a dat seama, sau așa cred.

- Ce ți-a spus bunicul tău?

Am schimbat eu subiectul repede, destul de curioasă de răspuns.

- Că îi place de tine și se vede că mă iubești și vrei o viață cu mine pe viitor, așa cum se vede și la mine.

Cuvintele astea îmi plăceau pe o parte, gândurile mele au și zburat spre acea viață, însă le-am distrus repede și am ales să revin la realitate.