Capitolul 15

7.2K 405 57
                                    





Angel




Am coborât scările universității și dintr-o anumită obișnuită am început sa îl caut. Era deja simplu să îl găsesc având în vedere că stă mereu cu acel grup al lui de prieteni. De data asta împreună la braț cu altă fată. Toată săptămâna a stat în compania altor fete, la două zile se schimba și venea alta. Îl observam de fiecare dată și asta era mai dureros decât credeam.
Pe lângă asta nu ezita să le sărute pe acele fete când mă prindea cu ochii pe el, mai rău îmi făcea, iar eu ca o proastă am crezut că s-a schimbat și este un om diferit, însă m-am înșelat.

Trebuia să îl aștept pe Leam să vină după mine la universitate, să merg la el la apartament și să îmi iau lucrurile fiindcă am stat toată săptămâna la el, apoi trebuia să mă întorc înapoi la cămin căci el avea niște treabă de adulți cu o femeie, mi-a zis cât de frumos și pe ocolite că nu are timp de mine în următoarele zile și că ar trebui să nu îl deranjez.
Cum am spus... sunt o povară pe umerii tuturor, iar ei încearcă să se scape cât mai subtil de mine. Am lăsat să nu mi se vadă tristețea și dezamăgirea ce mocnea în mine din ultimele zile, preferam să îi dau un zâmbet fals și niște vorbe care să îi încânte lui urechile, iar acum testul de a supraviețui de a nu spune nicio vorbă era destul de greu, cedam psihic.



- Angel, vino până aici!




M-am blestemat în gând că nu aveam eu abilitarea de a mă ascunde. Grupul asta îmi aducea o anumită anxietate și asta probabil era și din vina stării mele din zilele astea, ei nu păreau oameni răi.
Le-am zâmbit cât de natural am putut, asta dacă mi-a reușit.



- Bună!



Am salutat rușinoasă, pe lângă anxietatea din corpul meu, ei mă și intimidau. Daemon era principalul motiv al tot ce simt.




- Ne pare rău pentru ce am făcut cu camera și lucrurile tale, promit că nu mai calc în cameră dacă sunt beată sau cu chef de petreceri.




- Scuze, au spus toți în cor.



Nu aveam chef de scuze și vorbe, mă simțeam mult prea rău să am timp de vorbele lor. Oricum știu că o spuneau doar de gura lui Daemon, cel care avea la braț o nouă fată.



- Ce ai spune dacă diseară ne-am vedea la un pub să ne mai cunoaștem?

M-am întrebat un băiat cu ochii verzi ce părere puțin mai drăgălaș față de aspectul dur al celorlalți.




- Nu știu ce să spun...



- Haide, acceptă, și apropo unde ai fost săptămâna asta? Eu am dormit la cămin.

Îi simțeam privirea lui pe mine, pun pariu că era interesat de răspuns. El era interesat doar atunci când voia, în rest era indiferent de enervant.

Ultima suflare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum