Ultima suflare

Capitolul 9

Angel

Nu am apucat să vorbesc cu Lee, și nici nu am avut cum, cauza fiind Daemon. A fost foarte clar că eu nu voi mai vorbi cu el după ce era să mă lovească. Dar eu decid ce fac, și, până la urmă aveam să vorbesc cu el și să uit ce a spus, dar acum nu puteam de acest orgolios.

A venit la spital când eu îmi făceam tratamentul și a decis să rămâna până primesc și câteva date despre starea mea. Nu știu ce căuta aici și de ce mai stă, nu am habar, dar am să aflu când ieșim din incita spitalului.
Surprinsă am fost atunci când Leam a decis să vorbească doar ei doi, între patru ochi, acum știind că formăm un cuplu.

Și cum sunt eu mai băgăcioasă, am decis să trag puțin, dar puțin de tot, cu urechea și din fericire am prins cam întreaga conversație dintre cei doi.
Leam vorbea de parcă chiar ar fi fratele meu sau tatăl. Vorbeau lucruri despre relația noastră ceea ce m-a făcut să înroșesc. Daemon prin statură lui impunătoare nu schița nicio emoție, el asculta cu atenție și se mai găsea să răspundă sec.

Cum a ieșit și m-a vazut cuminte pe un scaun, mi-a făcut semn să îi prind mâna.
L-am salutat pe Leam și am continuat să merg teleghidată după el.
Acest arogant avea o vrajă mult prea puternică și mergea chiar și pe mine.

- Și despre ce ați vorbit? m-am pus în fața lui mergând cu spatele

- De parcă nu ai stat și ai ascultat, Angel.

Nu știu cum și-a dat seama, dar nici nu am fost curioasă să aflu.
L-am urmat cât de repede am putut eu, și când am văzut unde am ajuns, mi-a stat gândul să fac cale întoarsă de unde am venit și să fug de acea bestie pe două roți.

- La ce față ai făcut, nu pari prea încântată, a el zâmbit în colțul gurii.

Arogantul!

- O să iau un taxi, am spus automat foarte hotărâtă.

- O să urci pe motor în spatele meu. Haide Angel, asta a fost propunerea. Tu încerci lucruri noi, iar tu mă ajuți.

- Nu o să urc pe chestia asta, Daemon!

Și-a lăsat capul pe spate exasperat și de-a dreptul plictisit de mine și ifosele mele, și știu asta chiar de la acest arogant care nu are limitele bunului simt.

- Ai cască pe cap și te ți de mine, promit că am să merg regulamentar.

- Daemon, nu știu dacă o să pot respira cum trebuie.

Ochii i s-au îmblânzit o clipă, doar o clipă, devenind după din nou nemernicul egoist pe care îl știu.

- Haide să încercăm. Dacă simți că nu poți să respiri atunci îmi tragi trei palme peste picior, bine?

Am oftat, dar nu știam dacă oftam din cauza faptului că trebuia să stau mult prea aproape de el sau că ideea îmi surâdea într-un fel.
Am aprobat învinsă, lucru care la făcut pe el să rânjească.
S-a apropiat de mine, foarte aproape, simțeam respirația caldă pe fața mea. Mi-a dat părul după umeri și mi-a așezat casca pe cap, mai calm și blând ca niciodată.

- Crezi că poți să respiri? am ridicat din umeri. Angel, trebuie să ai încredere în mine, nu ți-aș pune viața în pericol.

M-am pierdut în cuvintele lui. Prea pierdută ca să îi răspund. Și aveam încredere în el, și după cuvintele astea, mă simțeam mai calmă și relaxată.
M-a urcat pe motor, în spatele lui la fel de gentil.