Ultima suflare

Capitolul 24

Daemon

M-am trezit cu o durere de cap infernală, băutură și drogurile combinate, nu sunt prea eficiente. Ceasul electric și vechi, aruncat pe biroul ăsta care nu mai arăta ca un birou, îmi indică ora două după amiază, era o ora decentă având în vedere că am ajuns la cămin la opt dimineața. Seba încă dormea, cu mâinile sub pernă și pe burta, idiotul m-a lăsat aseară să mă fut cu iubita lui recentă, și deși a fost o aventură pe cinste, mă simt vinovat.
Ești liber, nu trebuie să te simți vinovat!
Vocea mea interioară avea dreptate, nu trebuie să mă simt vinovat că m-am futut cu altă fată, nu aveam o relație... o relație în acel sens.

Petrecerea de aseară a fost destul de plictisitoare, ceea ce m-a făcut să regret că am plecat de la Angel. Sunt un nenorocit, am plecat imediat în loc să o întreb de fapt ce am vrut să aflu, mai exact, de ce nu mai locuia la cămin.
Nu aflasem răspunsul, eram prea preocupat să i-o trag și să plec la petrecere. E Crăciunul și eu îl petrec în camera asta de cămin cufundată în întuneric alături de idiotul meu prieten care doarme buștean.
După toată ziua de ieri, foarte încărcată, am început să am câteva suspiciuni și foarte multe întrebări, însă știam că din gura ei nu voi primii răspunsuri.

Văzând-o cum plânge pe jos lângă mormântul mamei sale, mi-a amintit de mine, dar nu pentru mult timp, am ajuns să mă enervez fiindcă am auzit din discuția cu tatăl ei că nu a avut o mamă mai deosebită la comportament față de jegosul de taică-su.
Minute în sir am stat și m-am gândit la cuvintele ei, puțin drogat, dar le țineam minte pe toate.

"m-am săturat să fiu folosită!"

"Tot ce îmi doresc este să mor. "

"Mă lași cât mai îmbrăcată."

"Te urăsc și te iubesc în același timp"

Mi-am pus capul în palme, îmi bubuiau tâmplele și acum mă simțeam mai prost ca niciodată. Mă iubește, o știu și o văd, eu îi fac rău, la fel ca și ceilalți, nu sunt diferit de tatăl ei. Rupt de oboseală și cu corpul ca a unei legume m-am băgat sub jetul de apă rece, trebuia să mă trezesc și să primesc toate răspunsurile la întrebările mele. Mi-am luat de pe jos o pereche de blugi negrii, speram că sunt ai mei, de fapt, nu mă interesa nici dacă erau a lui Seba. Un tricou dintr-un morman, pare a fi curat, parfum și deodorant, puțină ceară în părul semi-ud și am tulit-o.

Motorul meu frumos stătea cuminte în fața căminului, și uitându-mă la el, mi-o imaginam pe ea în spatele meu cu mâinile cuprinzându-mă. Nu te mai gândii toată ziua la ea! Asta ar trebui, dar nu pot, este imposibil.
Fata asta m-a vrăjit cu totul și nu vreau să recunosc asta, nu trebuie să știe nimeni că mă gândesc la ea prea des, poate rămâne doar pentru mine și să mă comport ca de obicei, un nesuferit cum sunt.
Un nesuferit care agață domnișoare frumoase la orice pas! Dar oare eu le voiam pe toate acele fete sau îmi doream doar una singură? Eram indecis, nici nu știu dacă eu aș putea rămâne la o singură fată, greu de crezut. Am rânjit, relațiile nu erau de mine.

Am băgat cheia în contact și am ambalat motorul bucurându-mă de torsul fin pe care îl produce, iubeam motocicleta asta. Am plecat, direcția mea fiind spre spital. Deși nimeni nu știe, după moartea părinților mei am donat lunar bani spitalului, sume mari promite de la bunicul din moștenirea tatălui meu. Nu am vrut banii ăia pentru mine, din ce munceam îmi ajungea lejer, de asta îi dădeam pe toți spitalului și pot spune că fac vizite o dată sau de două ori pe lună, însă la spitalul unde este Angel, am venit foarte rar și doar în compania ei.