Ultima suflare

Capitolul 37

Angel

Îmi simțeam pleoapele cum protestează să se mai deschisă, stăteam prea bine să nu mă apuce moleșeala. La fel era și Daemon care privea somnoros filmul difuzat pe televizorul din sufragerie. Stăteam pe el ca o plăcintă, picioarele împleticite cu ale lui, mâinile în jurul taliei sale musculoase, capul pe al lui piept, și acoperiți de o pătură pufoasă neagră. Astăzi am mers împreună la cursuri, de mână etalându-ne relația pentru prima dată. Am primit multe priviri pline de invidie și gelozie, îmi plăcea, era al meu așa că ele puteau să îmi sufle un sac de pene că tot nu mă interesa. Într-adevăr, când stătea cu prietenii lui eu mă luam cu altceva, nu îmi plăcea să stau prea mult în preajma lor. Apoi ne-am separat drumurile, eu la spital pentru tratament, iar el la sală pentru a antrena alți sportivi. Ne-am reîntâlnit acasă, acolo unde am ajuns să stăm în această poziție confortabilă, el se uita la televizor în timp ce îmi mângâia spatele liniștitor. Nu cred că puteam să mă satur de această liniște exterioară și interioară, sufletul meu era de-a dreptul liniștit.

Ultimele două săptămâni au fost foarte liniștite, m-am simțit alintată și iubită, nu mai spun că acum puteam ține o conversație normală unul cu celălalt, puteam povestii și nu se mai închidea în el atât de tare. Existau zile în care dormeam separați, asta fiindcă mania de droguri nu a dispărut. Am tresărit speriată, la fel și el, când ne-am trezit cu Seba lângă noi, uitându-se de parcă văzuse o stafie.

- Ce măta cauți aici? a urlat Daemon pe el.

- Acum nu mai am voie nici să vin la prietenul meu acasă? și-a pus mâinile la piept. Măcar de data asta nu v-am prins în ipostaze mai fierbinți, privirea lui s-a dus spre mine, zâmbind.

- Am închis ușa, cum ai intrat? m-am ridicat de pe el, cu pătura încă pe mine, și l-am lăsat să se ridice.

A ridicat în sus micul metal, zâmbind din nou, iar din privirea lui puneam pariu că își face prietenul prost, doar din priviri.

- Nu uita că am fost împreună când ți-ai făcut rezerve la cheie, una a rămas la mine în mașină, i-a arătat lui Daemon semnul păcii, și el înapoi.

M-am pus în locul în care a stat Daemon acum puțin timp, încă era cald. Nu știam ce să fac acum, dacă trebuia să plec sau era în regulă să stau alături de el. Seba s-a așezat comod pe canapea, cu picioarele pe măsuța din fața lui și cu privirea ațintită pe prietenul său ce continua să îl interogheze.

- Am poftă de o FIFA, jucăm?

- Da, s-a oprit din cauza telefonului ce îi suna, s-a uitat pe număr și imediat ochii i s-au rostogolit. Am ceva treabă, nu îi faci nimic altfel te castrez, i-a făcut semn spre mine cu privirea lui amenințătoare.

- Vreau ouăle la locul lor, fără griji, i-a arătat încă o dată semnul păcii.

- Mă sună de la sală, s-a aplecat și m-a sărutat pe frunte, dacă te enervează vi la mine.

Am aprobat rușinată, gesturile lui protective mă încântă mereu, dar acum știind că Seba ne privește nu e tot una. S-a uitat în urma lui Daemon cu sprâncenele ridicate de zici că nu își mai recunoștea prietenul.

- L-ai cam îmblânzit, a râs scurt, nu credeam că o să fie el așa romantic.

Pun pariu că obrajii mi s-au colorat, căci mă cuprinsese rușinea aia stânjenitoare.