Ultima suflare

Capitolul 42

Angel

Mi-am îmbrățișat mijlocul subțire cu brațele, iar picioarele mi le mișcam sub mine neastâmpărată. Îl așteptam pe o bancă, nu departe de spital, cu emoții cât carul. Ultimele zile au fost primejdioase, căci cele trei luni ajunseseră la sfârșit, iar odată cu terminarea timpului a venit și rezultatul analizelor. Pe radiografie îmi vedeam plămânii acoperiți aproape integral de cruda boală, iar atunci mi-au pierit toate speranțele.

Intrasem în ultimul stadiu.

Dominic s-a închis în biroul lui, Ethan a încercat să fie tare și să nu plângă, dar a eșuat lamentabil. Nate m-a privit o secundă și a plecat trântind ușa, iar Lena a venit și m-a ținut în brațe ore în șir pe lângă programul ei de muncă. Au venit să mă viziteze diferiți asistenți, medici și alți angajați, după zece ani în acest spital urma să plec. Lui Daemon nu am putut să îi spun face to face, așa că am ales să îi trimit o poză cu rezultatul și un mesaj că ne întâlnim astăzi. Mai era bunica, cea care venea astăzi înapoi în Washington special pentru mine, nu știe mai nimic, am refuzat să îi spun fiindu-mi frică de ce ar putea să pățească.

Mi-am lăsat capul pe spate inspirând aerul proaspăt al naturii, dar și oxigenul difuzat de ventilatorul mecanic. Mi-am acceptat soarta cu mult timp înainte, chiar am și vrut asta la un moment dat, dar după aceste trei luni sperăm la o șansă, la un miracol. Într-un fel nici nu știu de ce mai voiam o cale de scăpare, dacă durerea pe care am simțit-o în aceste trei luni avea să fie la fel și în următoarele, mai bine îmi dădeam duhul. Durerea creștea pe zi ce trece, o durere fizică pe care o rezolvam cu diferite injecții cu calmante sau câteva pilule, era pentru mine cea mai mică grijă.

Au fost trei luni foarte bune, evitând momentele în care muream de durere. Am continuat să ne întâlnim la foișor și să desfacem firul în patru astfel clarificând orice eveniment bun sau mai puțin bun din relația noastră. Aflasem mai multe ca niciodată, în sfârșit găsisem răspunsurile pe care le voiam atât de mult, acum le aveam și îi eram recunoscătoare că s-a chinuit să îmi descopere fiecare adevărat, atât despre familia și trecutul lui, cât și despre momentele petrecute împreună. Aflând tot ce s-a întâmplat între noi și cu asta am mai bifat un pătrățel pe listă. Îl iertasem pentru ce a făcut, am înțeles totul.

Apoi au fost regulile pe care le-a respectat aproape pe toate. Nici acum nu mergea la universitate, prefera să dea sume mari de bani și să treacă la limită. Nu îl interesa media finală. Drogurile erau subiect închis, în sfârșit. Au fost zile grele în care nu știam cum să îl ajut, era uscat la fața și transpirat. Cu timpul a reușit să le de-a uitării, a mers chiar și la spital unde a primit un tratament care i-a curățat organismul. Se simțea altfel, îl vedeam și eu. Îi era mai bine psihic, dar și fizic.

De atins nu m-a mai atins, deși erau momente în care amândoi eram în pragul de a ceda. Ultima atingere a fost după întâlnirea cu bunicii lui, și dacă tot vorbeam de ei, toată moștenirea i-a fost înmânată. Unchiul său, Michael, a făcut un scandal monstru, iar cum Daemon nu a putut să se abțină i-a tras doi pumni, unul în nas și altul în maxilar. Mi-a spus că aia nu se numește bătaie, și în orice caz, omul ăla merita ceva mai crunt. Michel era gata să vândă o parte din firmă, ilegal și fără să știe nimeni, nu era îndeajuns că firma se afla în pragul falimentului. Acum însă merge ca pe roate, a început să renoveze sălile de sport, dar și saloanele de tatuaje. Era ocupat constant, avea mult de muncă și stătea ore în șir cu capul în niște acte, dar cum a spus și bunicul lui, are sânge de afacerist. Merge în continuare la petreceri, se distrează, iar eu mă bucur pentru el, până la urmă este un bărbat tânăr și liber. Bifasem toate lucrurile de pe listă, îl vedeam stabil, chiar și emoțional, era pregătit pentru altă viață deși puteam să îi simt și lui durerea care se mărea pe zi ce trece. Vorbeam foarte des, când mâncam, când ne puneam la somn, când mergea la psiholog, când era la sală, când ne satisfăceam nevoile sexuale, dar toate astea când mă simțeam bine și eram singură.