Ultima suflare

Capitolul 6, volumul II

Daemon

Am rămas nemișcat când Kaitlyn mi-a sărutat obrazul. Era o noutate, fiindcă o săptămână nu a fost altfel decât o detectivă acră. Și țin să punctez că era o detectivă execrabilă, făcea totul pe față și nu își ascundea urmele. Van mă sunase să îmi spună că iubita mea a făcut pe detectivul și cu ea. Nu am luat-o la răspunderi, chiar am lăsat-o să văd ce face și cât de mult o să o ducă în acest fel. Sexul a lipsit în acest timp, dormitul unul la altul la fel, întâlnirile au devenit mai rare și lista continuă. Amândoi avem orgolii, unele foarte mari, pe care cu greu le putem învinge. Se pare că ei i-a mai trecut din supărare, ori făcea asta doar ca să nu trezească suspiciuni prietenilor mei.

Eram toți la un club, într-un separeu mult mai ferit de agitație. Înainte nu eram foarte mult cu cluburile, preferam petrecerile de la frăție sau alte petreeceri studențești din campus. Kaitlyn și prietena ei au luat-o pe Van în discuțiile lor de fete, iar eu, Jacob, Charlie, Seba și James le aveam pe ale noastre. L-am articulat pe Charlie pentru gura lui spartă, nu că ar schimba ceva acum, dar măcar mă simțeam mai bine să îi văd ochiul umflat.

— Seba, fetele ne propun să mai facem un copil!

Prietenul meu mai că își scotea ochii din cap. Știam cât de mult aveau de lucru cu Derek și cât de zăpăcit era acel copil. Sincer, nu avea altceva ce să iasă din ăștia doi. Iar încă unul... cred că Seba ar fi capitulat.

— Lasă-le pe ele să facă unu și atunci mai vorbim! a dat peste cap băutura arămie din pahar, trecându-și mâna peste piept. Doamne, mai un copil și ajung la spitalul de nebuni.

— Ce bine că știu să folosesc foarte bine prezervativele, a comentat imediat Charlie.

— Eu am dat-o în bară, sunt mort. Sunt mort de tot!

Jacob își fâțâia piciorul ca un nebun, iar unghiile nu-i mai ieșeau din gură. Nu îl mai văzusem atât de stresat niciodată, de fapt, era speriat de moarte. Și o zisese și el cu gura lui.

— Ești nebun?

S-a lăsat sprijinit de genunchi, cu mâinile în păr și gata să își piardă mințile. A scos din buzunar un obiect alb și l-a aruncat pe masă. Van l-a apucat imediat și pentru o clipa a rămas nemișcată, ca mai apoi să își deschidă gura de surprindere. Era un test de sarcină. Pe ăsta puteam să îl recunosc și eu.

— E pozitiv.

Ne-am uitat la el șocați. Nu știam că are o iubită, dar după fața lui, nu părea că e tare fericit că aceasta a rămas însărcinată cu copilul lui. Ori nu era iubita lui, iar asta putea să fie o mare posibilitate. Păi, nu-l învinovățesc că reacționează așa.

— Jacob, cu cine ți-ai tras-o?

— M-am întâlnit cu o fată câteva săptămâni și am zis să o facem și fără prezervativ fiindcă lua medicamente, dar în luna aceea uitase să ia câteva. Care erau șansele să mi se întâmple fix mie?

M-am uitat la Kaitlyn instinctiv. Chiar dacă ia și ea medicamente contraceptive, eu tot folosesc prezervative. Nu voiam să mă pricopsesc cu un copil acum, chiar dacă la cei douăzeci și șapte de ani ai mei, majoritatea au deja o familie.

— Nu te uita așa la mine, Daemon! Nu sunt însărcinată.

Doar cuvântul mă tulbura.
Măcar eu nu sunt în situația lui Jacob.