Ultima suflare

Capitolul 41

Angel

Priveam mândră semnătura lui așternută pe "documentul" improvizat. Am scris toate regulile, ce îmi propun și ce trebuie el să facă, iar puțin mai jos era semnătura lui care este mai de grabă o mâzgălitură. Am băgat foaia într-un dosar doar al nostru pe care el nu îl știa, dar o să i-l dau la un moment dat. M-am întors spre el după ce am pus dosarul la locul lui, am zâmbit larg, mai mult drăcește.

- Nu îmi place acel zambet, ce ai de gând? a zâmbit în colțul gurii.

A venit de o oră și deja l-am terorizat. L-am stresat cu medicamentele lui, am mâncat împreună salată, i-am refuzat fiecare atingere și făceam totul contra lui. Într-adevăr, îl ațâțam. Ori îmi mușcam buza, ori îmi dădeam ochii peste cap, ori gemeam când luăm o altă gura din mâncare, ori îmi trecem limba printre buze... mă mir cum de a rezistat. M-am jucat cu el și chiar îmi place să îl văd atât de disperat după mine, deși planul meu era să îl îndepărtez de persoana mea.

- Să îți fraieresc bunicii, trebuie să îți iei odată pentru totdeauna moștenirea. Firma tatălui tău se duce de râpă din cauza unchiului tău.

A oftat obosit, se vede că odihnit nu este. Încă îmi amintesc foarte clar zilele în care venea nervos de la firmă doar fiindcă știa că este posibil să piardă ceva atât de important pentru el. Au fost și certuri între noi din cauza stării lui, când era nervos își varsa nervii pe mine.

- Le spui adevărul, nu cred că îi fraierești cu nimic.

Tonul pe care l-a folosit nu m-a încântat deloc, era din nou rece, încerca să își țină sentimentele și să fie tare. Știam cât de greu îi este, însă o fac pentru el, sunt în aceeași situație.

- Atunci hai să o facem, l-am ocolit și am deschis ușa. Sper că ai venit cu motorul altfel voi face rost de altcineva, l-am amenințat țâfnoasă, mergând în fața lui.

Nu i-am văzut expresia feței, dar i-am putut auzii mârâitul, același gelos. Mă întreb cum ar fi reacționat dacă l-ar fi văzut pe Ethan cu mine, plecase cu zece minute înainte să ajungă el, mare noroc, altfel nu știu ce ar fi fost. Este un gelos, dar tot nu o să îl las pe Ethan doar fiindcă nu îi convine lui. Îmi este un prieten mult prea bun și m-a înțeles în orice privință.

- Nu mă mai ademenenii, altfel o să fac ca acele reguli să dispară, s-a uitat amenințător la mine, pe sub sprâncene.

- Oh, dar am voie, am dat din umeri nevinovată cu o privire inocentă. Doar o să fi iubitul meu în scurt timp.

Și-a încordat maxilarul, fâțâindu-se, și-a curățat gâtul apoi a tras aer adânc în piept.

- Nu scapi astăzi așa ușor de mine, o să te ating până te saturi, a apăsat pe butonul liftului fără să se uite la mine.

- Nu ai spus tu că ultimul sărut o să fie atunci când îmi dau ultima suflare? l-am privit ștrengărește.

- Nu cred că rezist, în plus sunt iubitul tău.

Oricât de tentant era, voi spune pas.

- Ai semnat ceva astăzi și cum tu nu ai citit prea atent, scria că nu ai voie să mă săruți, pipăi sau să mă atingi prea îndrăzneț. Îmi pare rău, dar dacă nu citești ți-o iei în freză, așa că data viitoare ai grijă.

I-a pierit zâmbetul și a ales să își pună acea față de supărat. Îmi place să conduc. Am ieșit din lift prima, trecând pe la recepție să o salut pe Lena. Nici acum nu îl suportă pe Daemon, dar nici el pe ea la ce priviri își trăgeau. În fața spitalului era motocicleta lui sport, proaspăt spălată. Mi-a fost dor de ea.