Ultima suflare

Capitolul 25

Daemon

- Ți-ai luat tot ce ai nevoie? am întrebat-o ploștit pe o bancă în mijlocul agitației.

- Da, ți-am spus că trebuia să vin cu Van, doar că tu ești mult prea posesiv să mă lași să merg cu ea, a protestat țanțoșă, mi-a provocat alte dureri de cap, prea multe în ultimul timp.

Azi dimineață când am mers la ea mi-am primit o bătaie de zile bine, preferam obiectele din casă, însă nu am avut eu norocul ăsta. A aflat că i-am plătit tratamentul și a fost atât de nervoasă că se făcuse roșie ca racul la față și a stat două ore la telefon cu doctorul, apoi încă două cu psihiatrul. Între timp ca un băiat bun ce sunt i-am luat toate hainele și lucrurile ei, o valiză era al naibii de grea și nici măcar nu era desfăcută, când ajung acasă trebuie sa mă uit ce are în ea.

- Venea și Luck, e în limbă după tine, m-am ridicat de pe bancă pregătit să plec acasă și să mă arunc în pat.

- De parcă îți pasă, a șoptit cu greutate în glas, am auzit-o și nu m-am simțit comfortabil. Și acum unde mergem? era distantă de când am intrat pe ușa casei ei. Din nou nu m-a lăsa să o ating, nici măcar cu degetul mic, iar corpul meu îmi dădea semnale că voia să o țin de mână.

- La noi acasă, am spus fără să o privesc, știam că nu o să accepte nici în ruptul capului să stea cu mine în aceeași casă.

- Ce tot spui acolo? se oprește în loc, în parcare, uitându-se la mine nervoasă și că o paranteză, este foarte sexy când se enervează. Tu ai impresia că o să te iert doar fiindcă îmi iei haine și mă duci la tine acasă, nici gând. Mi-am uitat banii în poșetă, așa că o să ți dau când ajungem la portbagajul mașinii, iar de locuință nici să nu aud.

A trecut nervoasă pe lângă mine, avea niște nervi, mi activa și pe ai mei.
De ce nu poate să accepte pur și simplu, fără alte comentarii? I-am dat bani să își cumpere haine noi și tot ce are nevoie asta fiindcă am decis că va sta cu mine acum că renovarea casei pe interior este aproape finalizată, lucrările au mers repede asta fiindcă am ajutat și eu, dar și Angel. Nu o mai las să stea în casa aia, trebuia să facă naveta de fiecare dată doar ca să vină la facultate, iar la cămin nu îmi suradea, o știam mai în siguranță cu mine în aceeași casă.

- Nu vreau niciun ban, Angel! am țipat la ea și i-am aruncat hainele pe bancheta din spate a mașinii, un Ranger Rover nou nouț, de un negru strălucitor și mulți cai putere.

Am cumpărat mașina din nevoie, motorul nu mă ajuta să transport lucruri, iar acum cu renovarea întregii case, era cea mai mare nevoie de așa ceva. Angel nici nu a băgat de seamă prea mult, era prea turbată să mai pună întrebări când am plecat de la ea și acum când ne întoarcem e la fel de nervoasă. Ar trebui să fie fericită că am fost cu ea la cumpărături, nu am mai făcut asta cu nicio fată.

- Să nu crezi că dacă sunt iubita ta, a spus făcând ghilimele în aer, o să îți și accept banii, nu profit de tine și nu am nevoie de nimic, sunt foarte bine, a gesticulat intrând în mașină pe locul pasagerului.

Mi-am dat ochii peste cap, este cea mai dificilă fată și asta mă intrigă la maxim.
Ești nebun după ea. Am negat acest gând, nu voiam să intru atât de adânc în mintea mea. M-am pus în locul șoferului uitându-mă la ea, era drăgălașă și caraghioasă. Stătea cu mâinile la piept, cu botic de copil supărat și privirea în față.
Nu i-am mai spus nimic, trebuie să se calmeze și să pună cap la cap tot ce i-am spus. Este o zi plină pentru ea cât și pentru mine. A aflat că i-am plătit tratamentul deși planul meu era să ascund asta, dar nu e ea atât de proastă și imediat a știut că eu am făcut asta, a mai aflat că urmează să stăm împreună, mie îmi surâdea ideea, nu știu dacă și ei, i-am dat de știre că o să fiu prezent la procesul juridic împotriva tatălui ei, iar familia mea a fost de acord să îmi facă legătura cu avocatul lor, unul dintre cei mai buni din Washington. Familia nu știa motivul, dar o să le explic eu pe ocolite.