Ultima suflare

Capitolul 35

Daemon

Mi-am deschis ochii deodată din cauza căldurii, nu m-am ridicat, nu aveam cum. Angel dormea pe spatele meu, asta era poziția ei de fiecare dată când eu îmi puneam mâinile sub pernă și nu o luam în brațe, mi-a fost dor de îmbrățișările ei călduroase. Înainte obișnuia să doarmă cu pijamalele ei plușate care mă încălzeau al dracu de tare, acum însă, îi simțeam pielea goală peste a mea, dar și puținul păr pubian de la feminitatea ei micuță.

DOAR A MEA.

Ziua de ieri a fost atât de plină că nu mai vreau să mă gândesc la ea, pur și simplu am nevoie de o pauză liniștită alături de îngerașul MEU.
Eram gelos, în continuare, nu aveam cum să nu mă găsesc la acel puțică care mi-a sărutat fata, chiar dacă în cazul ei era mai rău, tot eu eram mai gelos.
Trebuie să îl fac pe ăla să își țină testosteronii desparte de iubita mea, altfel o să fiu nevoit să aplic altfel de rezolvări, mai nasoale pentru el.
Și mai ales, eram ofensat că el a făcut-o să se simtă bine și să uite măcar pentru puțin timp de mine, nu pot să îi uit zâmbetul fericit și relaxat în care puteai să îi vezi foarte ușor cele două gropițe adânci din obraji, rar le vedeam în cazul meu, iar eu le adoram și uite că nu prea am parte ele. Urăsc faptul că lângă mine nu este așa cum am văzut-o lângă blondul ăla, niciodată nu era așa liniștită și relaxată, niciodată nu râdea atât de voios și fără griji, niciodată nu îmi zâmbea atât de tare încât să îi văd gropițele.
Asta fiindcă sunt un nenorocit, știu, încerc să mă schimb, fac progresele, de fapt am făcut căci după puțin timp am reușit să o fac sa mă părăsească.
Totuși, nu mă las, este greu fără ea, mă simt gol, așa cum mă simțeam înainte să o cunosc. Am ajuns să mă rog la Dumnezeu să mi-o aducă înapoi, și chiar dacă e greu de crezut, nu mint.

Pe moment nu știam ce se întâmplă, am fost luat pe nepregătite, eram în gânduri, acele gânduri în care mă învinovățeam că m-am culcat cu altă fată, acele gânduri pe care aș fi vrut să le țin ascunse doar pentru mine, până nu am mai putut și am răbufnit în fața ei, și cum nu era de ajuns, a venit și Seba cu iubita lui, sau ce o fi aia, ca să facem o seara împreună. Normal că ea a crezut că era Deiana, dar nu, era iubita lui Seba cu care mă futusem când relația dintre noi nu era atât de stabilă, dar asta nu contează.

Mi se ridică părul de pe mâini când mă gândesc la zilele precedente, nici nu mai știu când mâncasem, tot ce făceam este să mi-o imaginez pe ea 24 din 24, de parcă mă drogasem încontinuu, însă nu, eram complet treaz, iar eu tot o visam. A fost terifiant, am plâns, singur sau de față cu Seba, căci da, nu am putut să mă abțin și nici nu voiam. În fiecare zi am mers să o văd, trei săptămână fără ea, un iad pentru mine. Mi-a fost frică fiindcă nu o să mă mai vrea înapoi odată ce și-a găsit ceva mai bun, îmi era frică. Mă simțeam acel copil părăsit în mijlocul străinilor, singur și fără să știu ce ar trebui să fac. Cuțitul în rană s-a înfipt mai adânc din momentul în care am văzut cum ăla o ia în brațe și o face să râdă, atunci m-am gândit cum de eu nu puteam să o fac fericită? Și asta a durut tare, căci mi-am dat încă o dată seama că nu sunt potrivit pentru ea. Am vrut să fac un pas în spate, dar ce credeți... nu am putut. Sunt egoist, afirm asta, însă vreau să lupt, să nu mai fac pași în spate, să lupt pentru ea și fericirea ei. Vreau să o văd râzând cu mine, vreau să îi văd acel zâmbet cu gropițe cât mai des, vreau o altă viață.

Sunt sigur că pot să îl fac pe ăla să stea departe de ea, sunt sigur că o vreau lângă mine cât mai mult și cât mai fericită, sunt sigur că putem trece peste multe așa cum am făcut-o de atâtea ori.
Este un singur lucru care ne poate despărți. Boala ei. Un factor care mi-o poate lua, iar eu sunt legat la mâini.