Ultima suflare

Capitolul 14, volumul II

Daemon

M-am sprijinit de canapea, cu sudoare pe frunte. Mă usturau pumnii, la fel cum mă usturau și rănile din interior. Nate era pe jos, cu jumătate de corp sprijinit de ușă, Seba întins pe una din canapele, Van la capul lui plângând încontinuu și Kaitlyn lângă mine. Totul s-a întâmplat repede, exact așa cum trebuia. Mai pe scurt, Nate și Seba mi-au fost sac de box pentru trădarea lor. Van a trebuit să stea de-o parte cu Kaitlyn, îndrumate de Seba. A fost dreptul meu, iar eu am profitat pe deplin. Doar Nate cred că are o coastă sau două rupte. Deși mi-am primit dreptul să îi lovesc în schimbul trădării lor, asta nu înseamnă că o să trec peste așa ușor.

— Știam doar de câteva săptămâni, când ne-a spus Nate.

A spus Van, suspinând. Avea ochii umflați de la atâta plâns și nu știam dacă plânge fiindcă își vede soțul lovit sau că regretă decizia ei. Indiferent care e motivul, nu mă interesează, eram prea dușmănos să accept asta. M-au lăsat să sufăr în continuare, mai ales Nate care știa de la bun început. A făcut acest plan cu doctorii ei, Leam, Ethan și chiar și cu bunica ei. Din câte am înțeles bătrâna avusese un infarct atunci din cauza stresului pe care l-a simțit.

— Și totuși ați ascuns secretul ăsta de mine, am mârâit îndurerat la propriu. Nu sunteți prieteni cu Angel, sunteți cu mine!

Van și Seba mi-au evitat privirea. Era prima noastră ceartă mai mare, una peste care eu nu o să trec niciodată. Va fi mereu acolo indiferent ce se va întâmpla. Nu mă interesează că au fost puși de Nate sau chiar de ea să nu vorbească, eu sunt prietenul lor și le-am fost alături tot timpul. Iar eu au văzut cu ochii lor cât de mult am suferit. Nu îmi imaginez cum au putut să țină informația asta atât de importantă, departe de mine.

— O să îmi dai dreptate la un moment dat, a gemut Nate de durere încercând să își schimbe poziția. O să înțelegi de ce am făcut asta.

Iar el o să înțeleagă mai târziu cât de blând am fost cu el. Tot ce voiam acum era să o găsesc, să o văd, să o ating, să îmi confirm cu adevărat că ea e în viață. Apoi aveam timp destul să îmi primesc răspunsurile. De la ei nu am scos prea multe, fiindcă nici nu i-am lăsat să vorbească prea mult. Mă iritau cu orice cuvânt scoteau pe gură. În mine se lupta ceva crucial. Ura și dragostea. Uram planul lor, dar iubeam faptul că ea este în viață. Niciodată nu mi-aș fi dorit ceva mai mult. Am ocazia să îi simt din nou mirosul, să îi cuprind trupul mic în brațele mele, să îi simt inima cum bate odată cu a mea.

Aș fugii chiar în momentul ăsta mii de kilometrii doar să ajung la ea, însă nu era momentul oportun, oricât de mult îmi doream asta. Încă eram aburit din cauza vest9ii șocante, încă eram nervos pe ei și încă nu puteam să conștientizez. Mi-am zgâriat scalpul cu unghiile, sufocat de toate emoțiile. Urma să o văd.

Și acum aveam impresia că doar visez, că iarăși îmi fac scenarii false. Dar la cât de mult i-am bătut pe ăștia doi și la cât de tare mă doare sufletul, nu cred că era doar o iluzie. Angel e în viață, mama mă-sii! În loc de mâna ei, am simțit-o pe a lui Kaitlyn. Doar gândul că ea e aici și Angel nu, mă face să îmi pierd răbdarea. Nate mi-a spus doar să aștept, dar nu mi-a spus și cât să aștept și nici pentru ce să aștept. Dacă aștept și de fapt nu vine ea? Dacă o ascund iarăși de mine?

— Știu că te simți trădat, dar...

— Nu vreau să mai aud păreri, am nevoie de ea chiar în momentul ăsta. Nate, m-am uitat la el strângând din dinți, dă-mi telefonul tău.