Ultima suflare

Capitolul 9, volumul II

Daemon

O săptămână de când eu și Kaitlyn nu ne-am mai văzut. Nu am stat foarte mult să mă gândesc la acest lucru, aveam destulă muncă de care trebuia să mă ocup. L-am pregătit pe Max pentru următorul meci de săptămâna viitoare, m-am ocupat de actele alea idioate și am vizitat toate sălile pe care le dețin din împrejurimi. Urmau saloanele de tatuaje de care nu am avut timp în această săptămâna. Am fost prins în toate, exact ca înainte, și mi-a prins bine să fiu aglomerat și să nu am timp să mă gândesc.

Doar că mă gândeam acum. Când eram în drum spre ziua lui Van. O ținea la periferia orașului, unde a închiriat o casă cu vedere la lac. Am mai fost acolo și anul trecut, doar că fără Kaitlyn. Prietena mea aiurită nu știa că noi suntem despărțiți, de aia a și invitat-o. Nu aveau ele cea mai legată conexiune, fiindcă erau tipuri diferite de femei, la polul opus. Doar că a vrut să îmi facă mie o favoare, care de fapt nu e o favoare.

Am putut să îmi dau seama în timpul ăsta că îmi place să fiu singur. Sună deprimant, doar că pe mine nu mă deranjează. Ăsta e stilul meu de viață care mi se potrivește, încă de când eram în liceu știam că așa o să ajung. Sexul nelimitat e cel care mă ține activ, în rest nu cer altceva de la o femeie. Nu fidelitate, nu întâlniri, nu timp pierdut împreună. Nu sunt acel tip de bărbat care de îndrăgostește de mai multe ori sau care iubește toate persoanele din jur. Am iubit doar câteva persoane și le pot numără pe degete. Pe trei deja i-am pierdut, ceea ce înseamnă că au mai rămas foarte puține.

Mi-am parcat mașina în fața vilei din lemn, cu foarte puțin entuziasm. Seba a venit la ușă, cu un zâmbet ciudat pe față. Zici că îl strângea cineva de ouă. M-am încruntat la el. Niciodată nu a știut să se prefacă.

— Ce-i? Ai o față de prost, i-am tras un pumn în umăr.

S-a tras îndurerat, strigând ca o femeie.

— Prostule, dă-i mai încet! și-a frecat umărul. Sunt obosit de la atâtea pregătiri.

Ha! Trebuia să îl cred?

— Ești praf la mințit, omule! Ce s-a întâmplat?

A negat repede din cap. Ce mama mă-sii are?

— Nimic, hai intră.

— Ești bou, zi odată!

A negat din nou, tot la fel de repede.
Mi-am mijit ochii imediat. Ceva îmi ascunde!

— Ce-mi ascunzi?

O secundă mai târziu era să mă fac una cu pământul. Vanessa a sărit în spatele meu, râzând ca o nebună.

— Ce faci prietenul meu drag? Ești bine? În regulă, hai să intram.

Ce dracu?
Asta era agitată și el era speriat. M-am uitat peste umăr la Van. Zâmbea și ea complice, mai mult agitată decât speriată.

— Ce... ?

Seba m-a prins de mână și m-a tras după el, încă cu Vanessa în spate. Nu mai înțelegeam nimic din comportamentul lor. Dar dădeam vina pe ce au consumat. O zi fără copil și deja trăgeau pe nas ori doar au fumat ceva. Nu puteam să îmi dau seama.