Ultima suflare

Capitolul 21

Angel

Aveam coșul de rufe în mâini, tocmai veneam de la spălătorie, am spălat toată lenjeria de pe pat și urma să îmi spăl și toate hainele ca să nu îi mai simt mirosul lui. Eram prăbușită de oboseală, după ce a plecat el, nu am mai dormit toată noaptea din cauza plânsului, sunt o fraieră căruia îi vorbește gura în cele mai nepotrivite momente. I-am spus ce simt când eram amețită din cauza orgasmului, speram totuși că nu mă aude, dar nu a fost așa.
Mă gândisem la seara asta mult timp, mai exact de când noi deja începusem să ne atingem. Credeam că o să aibă grijă de mine, să stau după în brațele lui și să dormim împreună, în schimb, am stat pe podea plângând.
Durerea dintre coapse era încă prezentă, nu aș fi crezut că este atât de inconfortabil.
Cumva dădeam vina pe mine deși ce am spus nu era tocmai un lucru de condamnat.

Grupul mi-a atras atenția, erau toți la câțiva metri în fața mea. Nu știam dacă să mă ascund sau să stau și să îl întâlnesc pe el. Am ales a două variantă, nu puteam trece așa repede peste ce a fost, se pare că el a putut de vreme ce împărțea saliva cu altă fată.
M-am apropiat de ei cu un zâmbet fals, însă în spatele acelui zâmbet, erau lacrimi.

- Angel! Aseară ai plecat fără urmă.

Van m-a luat în brațe, iar Lucas mi-a făcut cu mâna zâmbind. Daemon și-a mutat privirea de la mine băgâdu-și mâinile în buzunarele blugilor.

- Scuze, nu m-am simțit foarte bine.

Nici acum nu mă simt bine, mă durea groaznic capul și pântecele, iar senzația de amețeală din corpul meu nu a dispărut.

- Noi mergem la un pub, nu vrei să vi și tu?

- Mulțumesc, Lucas, de invitație! Dar încă mă simt rău. Daemon, putem vorbi puțin?

Și-a ridicat privirea spre mine și apoi coborând spre coșul cu lenjeria de pat din mâinile mele. A aprobat plecând de lângă ei, la o distanță remarcabilă ca să nu ne audă.

- De ce ai plecat aseară?

Știam răspunsul, dar voiam să îl aud pe el spunând, chiar dacă știam că e de sute de ori mai dureros.

- Cred că e evident. Sper că ce ai spus nu este adevărat și dacă simți, ar trebui să îți revii fiindcă eu nu împart aceleași sentimente. Revino-ți, ști prea bine că nu am cum să simt ceva pentru tine.

Era dureros, dar mă așteptam să asta.

- Nu am cum să uit tot ce simt pentru tine, nu sunt vrăjitoare să fac o vrajă și să scap, chiar dacă aș vrea asta.

- Angel, să îți între bine în cap. Noi suntem într-o relație falsă, nimic mai mult, fără sentimente!

Mi-am înghițit lacrimile și nodul din gât, trebuia să îi țin piept.

- Crezi că e așa ușor? Nu e vina mea că simt ceva pentru tine și nici nu pot să nu o mai fac, crede-mă că nici eu nu am vrut să se ajungă aici.

- Reguli! a spus atât de dur ca mi s-a furnicat pielea pe mine.

- Ce? glasul abia dacă mi s-a auzit din cauza tremurului.

- Reguli. Așa o menținem relația asta falsa la nivelul la care trebuie să fie.

Nu îmi venea să cred ce aud, nu credeam că o să se ajungă aici. La reguli. De parcă el nu s-a comportat cu mine de parcă eram într-o relație adevărată.