Ultima suflare

Capitolul 40

Angel

Am luat-o la fugă pe holul spitalului cu nebunul de Nate în spatele meu, primul colț la dreapta, altul la stânga, dar atât mi-a fost că brațele lui mi-au cuprins talia, râzând de mama focului, cei drept mai silențios, dar îndeajuns de tare încât să scot câțiva pacienți pe hol să vadă ce se întâmplă.

- Recunoște altfel te gâdil, mi-a dus mâinile la spate ținându-mă de după coate.

- Nu recunosc nimic, m-a împins de la spate înapoi spre camera mea.

- Recunoște că sunt mai deștept decât tine, am negat din cap.

- Când o zbura porcii, până atunci, eu voi fi cea deșteaptă.

Jucasem un joc de cultura generală, ca de obicei am câștigat eu, dar el își găsește mereu scuze.

- La FIFA sunt mai bun decât tine, a râs deschizând ușa camerei mele.

Mi-am dat ochii peste cap, orgoliul ăsta masculin mă scotea uneori din minți.

- Tot singur o să rămâi dacă continui să ai acest orgoliu, m-am smucit până am scăpat din mâinile lui.

- Oh, Angel, am crezut că ști cum merge cu acest gen de băieți, a rânjit.

Cunoșteam băieții ca el mai bine decât oricine, doar am locuit cu unul, și doamne prin câte am mai trecut. Neimportant acum, totul a trecut, mă focusez pe altceva, mult mai important decât amintiri neplăcute.

- Ești un egocentrist care schimbă femeile ca pe sosește, cunosc prea bine acest tip de băieți.

M-am lungit pe tot patul meu, cu capul într-o parte spre el. De fiecare dată când simțeam salteaua patului sub mine, starea de somn mă cuprindea ca într-o îmbrățișare. Dacă îl ultimul timp am fost doar sensibilă sentimental, acum sunt mai mereu obosită, ca un bebeluș care are nevoie de odihnă sau mai degrabă ca o babă în pensie.

- Ști foarte bine fiindcă ai fost înșelată în nenumărate rânduri, a spus încet, mai mult pentru el, dar am auzit.

El încă nu știa că la început relația noastră a fost doar de fațadă, nici nu pun la socoteală, abia după ce au început momentele intime m-a interesat. Mai ales după groaznica dezvirginare. Doar când îmi amintesc acea zi mi se ridică părul pe mine.

- Nate!

A intrat Dominic cu un dosar în mână, îmbrăcat tot în alb, dar cu o bonetă de unica folosință pe cap, semn că tocmai ce ieșise dintr-o operație.

- Dominic, recunoaște că și tu ai fost un bărbat care schimbă femeile una cu două.

Nate și-a așezat mâinile la piept rânjind către mine, iar Dominic se uita ba la mine, ba la Nate.

- Dacă nu recunoști o să te gâdile, m-am întors pe o parte râzând.

- Ha, ha, în toane cam bune azi nu crezi.

I-am scos limba lui Nate. Nu toată ziua am fost așa, de dimineață a urmat o tura de plânsete grave din cauza durerii interioare, râd eu râd, dar e atât de dureros că în acele momente tot ce vreau să fac este să îmi scot plămânii afară. Cu trecerea orelor, durerea se transforma în amorțeală, iar când venise Nate doar ce mă trezisem cu o energie scurtă.