Angel
Prima dată nu am știu cum să reacționez sau dacă să cred ce îmi spune. Și nu am crezut până nu am stat în fața unui bloc simplu, vechi și aproape în paragină.
- Nu pare a fi o petrecere.
Am strâmbat din nas întinzându-i casca.
- Nu judeca după prima impresie, mi-a făcut cu ochiul și a luat-o din loc.
- Și de unde ți-a venit ție ideea că eu o să intru în clădirea asta care mai puțin se despica în două.
A pufnit exasperat cu o privire mânioasă spre mine. Arăta și mai sexy când se prefacea furios, dar când e cu adevărat furios, mie nu îmi mai place.
- Nu știu cum faci, dar mereu îmi pierd calmul din vina ta. Mă transformi într-un sac de nervi!
Am dat din umeri liniștită, când eu defapt eram emoționată până la cel mai mic neuron.
Cum puteam să îmi stăpânesc stările astea ciudate? Și de ce apar doar când sunt cu el?
- Ai încredere în mine, dincolo de ușa aia se află un club exclusivist, așa că taci și vino.
A văzut că nu spun nimic și nici nu mă mișc din loc, și a ales să îmi întoarcă spatele și să plece deja sătul de mine.
Am exclamat nervoasă și am fugit ca să nu îl pierd. Înăuntru chiar era un club de lux, cu banchete din piele roșie, candelabre din sticlă, lumini tot roșii, o podea lucioasă și mese uriașe.
Erau o groază de bărbați, mult prea mulți și se uitau și foarte insistent la mine. Un fior rece mi-a trecut pe șira spinări, făcându-mă să fug după Daemon.
Spatele lui lat și musculos, la fel și înălțimea care îl făcea cu un cap mai înalt decât ceilalți, m-a făcut să îl găsesc repede. L-am prins cu mâinile de tricou și l-am oprit îngrozită.
- Daemon, nu mă lăsa singură!
M-am lipit de corpul lui cald fără să privesc în sus. Din cauza mirosului mult prea aspru al tutunului, plămâni m-au asigurat dinainte că va urma o tuse peste măsură. Simțeam multe priviri asupra mea, odată ce muzica era acompaniată de tusea mea. Daemon m-a luat de mână și m-a scos pe o altă ușă decât pe cea pe care am intrat, acum fiind în spatele clubului.
- Ești bine?
- E doar mirosul.
Am spus când m-am calmat. Glasul îmi era răgușit exact așa cum îl știam după orice tusă.
- La tine chiar nu de glumă.
- Doar nu ai crezut că eu glumesc?
La ce față a făcut mi-am dat seama că era indecis.
- Iau tratament în fiecare zi încă de la opt ani, nu te gândii că o să scap prea curând.
أنت تقرأ
Ultima suflare
العاطفيةViață îi este condusă de o boala rară, care îi stăpânește corpul și îi limitează deciziile și visurile. Însă, chiar și în cele mai tenebroase situații, inima ei pură și zâmbetul încărcat în bunătate reușește să răzbată. Cu iluzia unei vieți trăite c...
