Ultima suflare

Capitolul 21, volumul II

Angel

Am vomitat din nou, cu mâna pe burta puțin crescută. De două săptămâni stau doar lângă toaletă, sau aproape de o baie. Nu mă mai dezlipesc de acest loc, și nu pot să zic că îmi place. Cred că de până acum, asta e cea mai grea parte a sarcinii, nici nu vreau să mă gândesc mai târziu. Eram foarte sensibilă în acest stadiu al sarcinii, nici măcar nu puteam să stau lângă cineva care miroase prea tare a parfum. Bebe e pretențios și la mâncare și chiar și la pasta de dinți. Iar după orice tură de vomitat, eram nevoită să mă spăl pe dinți, dar nu dura mult să vomit din nou. Mi-am lăsat capul să alunece în jos, obosită de la atâta vomitat. De azi dimineață numai asta fac, și e epuizant.

— Iubito? i-am simțit o mână cum îmi adună părul, iar cealaltă cum îmi mângâie liniștitor spatele. Au început din nou stările de vomă?

Am aprobat cu ochii închiși. Mi-am lăsat capul pe umărul lui, cu un oftat ușor. Daemon de obicei se îngrijorează cel mai repede, mai ales de când am început să vomit, ceva normal într-o sarcină, doar că el nu suportă să mă vadă toată ziua cu ochii înlăcrimați de la starea de greață și cu fața albă ca varul. Încă se obișnuia cu tot ce înseamnă sarcină, copil și așa mai departe. Și eu o fac, doar că îmi este mult mai ușor. Instinctele de mamă se dezvoltă repede.

Îmi părea rău că mă găsește mai mult la baie când vine la lucru, dar la cât e de stresat și de atent, face cumva și vine mai repede acasă. E afacerea lui, poate să vină și să plece când vrea, însă e nevoie de el, așa că nu îl pot lua încontinuu de la job. Alteori, mă duc cu el la birou și mă ocup de tot ce ține de economie împreună cu ceilalți angajați ai lui. Știu prea bine că nu îi plac actele, iar mie îmi place să stau în preajma lui sau să vorbesc cu ceilalți angajați. Doar că de când s-au înrăutățit stările de greață, nu mai pot merge cu el. Știu că nu s-ar mai concentra deloc la muncă și nu aș vrea să îl distrag când are treabă. El se îngrijorează puțin cam tare, pe când eu știu deja că e ceva normal.

— Poate că ar trebui să mai mergem la un control, și-a strecurat o mână pe sub tricoul meu larg și șifonat, punându-și mâna pe pântecele mele. Crește tot mai mare.

M-am miorlăit ca o pisică în brațele lui pentru mai multă atenție, bucuroasă că îi simt mirosul specific și caldura corpului uriaș în care mă simțeam atât de protejată. Inima o lua la goană de fiecare dată când îl vedeam, de parcă eram din nou doi adolescenți. De când am aflat că sunt însărcinată, e și mai lipicios. Nu mai doarme fără să își țină mâna pe burta mea, el zice că doarme mai bine să ne știe sub protecția lui. Și chiar așa era, nu mă dezlipeam de el toată noaptea.

— Cum a fost la lucru? mi-am lăsat capul pe pieptul lui, încă stând amândoi pe podeaua băii lângă toaletă. Eu și bebe ți-am dus lipsa.

Pieptul lui s-a zguduit când a început să râdă. Era fericit, mai fericit ca niciodată, și puteam să văd asta prin liniștea pe care o vedeam în ochii lui. Deși este stresat pentru sarcină, sentimentul de liniște și împlinire e acolo.
I-am simțit buzele cum îmi săruta creștetul capului, în timp ce mâna lui îmi mângâia în continuare burtica.

— Și eu vouă, abia am așteptat să ajung acasă. În rest am stat cu Seba pe la salonul de tatuaje și am mai verificat câteva săli de sport.

A dat să mă sărute pe buze, dar i-am pus ambele palme peste gură înainte să ajungă prea aproape.

— Doar ce am vomitat, nu cred că vrei să simți gustul groaznic.

Și-a aruncați sprâncene arogant, în felul lui specific care mă dădea pe spate. Doar că, deși tentată, trebuia să mă spăl pe dinți înainte să mă sărute. Așa că mi-am forțat picioarele să se pună în mișcare până la chiuvetă. El a rămas pe jos în spatele meu, cu aceeași expresie sexy pe față. Bărbatul ăsta mă înnebunește.