Ultima suflare

Capitolul 3

Angel

Dau pumnul de pastile pe gât și repede apă după ele.
Trebuie să îmi iau neapărat o cafea altfel voi dormi în timpul orelor.
Aseară am stat până târziu făcând un proiect important ce trebuie prezentat într-o lună. Nu aveam altceva de făcut, așa că m-am apucat de el.
Am vorbit și cu bunica câteva minute fiindcă apelul international nu este atât de ieftin. Îmi este dor de ea, de toate îmbrățișările ei și alinturile ce îmi făceau o zi mai bună. Acum îl am doar pe Lee care este ocupat cu locul de muncă și îl înțeleg foarte bine. Mă simt atât de singură și nefericită. Toată viața am luptat să trăiesc și să înving boala, deși până la urmă am devenit tot mai pesimistă și singură. Pot rămâne în același stadiu sau mă pot reface, dar nici eu nu știu ce să mai cred.
Lee face tot posibilul să fiu bine și să nu duc lipsă de nimic.

Îmi fac toaleta zilnică lăsându-mi tenul nefardat, fiindcă nu aveam chef de nimic inconfortabil pe față.
Îmi iau o pereche de blugi albaștri mulați cu talie înaltă și un tricoul simplu alb.
Părul îl pieptăn și îl las pe spate în onduleuri mari și mă dau cu un parfum floral nu foarte puternic.

Îmi iau în drum spre universitate o cafea cu lapte nu foarte dulce si plec mai departe.
Un grup îmi atrage atenția și printre aceștia este și colega mea de cameră, dar și afurisitul arogant.
Șatenul cu ochii căprui închis pe nume Nate fratele lui Lee, un prieten bun, stă cu ei. O gașcă de vreo zece persoane toți îmbrăcați în haine negre și fetele în haine vulgare.

- Pitic de grădină treci aici, strigă Nate în gura mare

Și cât îmi doream să nu fiu văzută...

- Nu îmi mai spune așa, îi dau un pumn jucăuș în umăr înainte să mă ia în brațe

- Mi-a fost dor de tine, mă ciupește de nas tare gemând de durere

- Tu nu ai mai stat acasă, domule gagici pe zonă

- Vrei să fi și tu una din acele gagici a lui? mă întreabă arogantul cu glasul lui masculin

- M-ar omorî Leam numai dacă o ating prea brusc. Noroc că nu a văzut că te-am strâns de nas

Îmi dau ochii peste cap ieșind din îmbrățișarea lui

- Cum de ești aici? Nu ai intrat în cealaltă partea a orașului la universitate?

- Ba da, am venit pentru Leam și apropo de el, trebuie să te iau și pe tine după ultimul curs

- Am vorbit ieri cu Lee și nu mi-a spus nimic

- Ieri este ieri, astăzi este astăzi. La ultimul curs ne întâlnim în parcare și fără comentarii sau întrebări, piticule

Îi scot limba scurt și îl ciupesc de obraji

- Nu ști nimic despre boala mea, șoptesc la ureche încet ca să nu mă audă cei din jur

- Ști doar că nu mă joc cu așa ceva

- Sper că mă aștepți cu înghețată în parcare, îi spun dulce cu o poftă nebună de înghețată

- Vrei să mă vezi într-un sicriu? Dacă vrei înghețată îi spui lui Leam, nu mă bagi pe mine

- Ți-ar prinde bine să slăbești

Vocea lui Daemon îmi este mai mult decât cunoscută, deși nu aș vrea asta. O remarcă răutăcioasă ce mă mănâncă puțin pe interior. Nu m-am considerat niciodată grasă sau prea plinuță, chiar sunt slabă.