A special wolf

48.Pierdere

Ascultati melodia de sus in timp ce cititi❤❤
HOPE POV :
Mă trezesc noaptea pentru a fugi din nou la baie. A trecut o luna iar starea mea e aceiași. Nici un doctor nu își poate da seama ce se întâmplă cu mine. Darck e îngrijorat și în fiecare secunda e lângă mine. Acum stau întinsă în pat iar Darck sa dus pana jos pentru ami aduce apă. Niște dureri mai de burta mă iau dintr-o data iar din instinct îmi duc mâinile pe burta. Le țin câteva min iar apoi dintr-o data simt o mișcare. Mai stau câteva min și iar se simte acea mișcare venită din burta mea. Iar asta îndeamnă un singur lucru sunt însărcinată. Când Darck intra în camera eu mă ridic din pat și merg spre el strângându-l în brate.
H:-Sunt însărcinată....de aia mă simt așa.
D:-Ce?? Nu poate fi adevărat adică este imposibil.
H:-Este adevărat dami mana ta.
Îi iau mana și io pun peste burta mea pentru a simți și el mișcările copilului.
D:-Trebuie sa faci avort Hope altfel vei muri. Acel copil este un hibrid și te va distruge pe dinăuntru. Nu vei duce sarcina pana la final iar eu nu risc sa te pierd.
H:-Cum poți sa îmi spui asta? E primul și sar putea sa fie și singurul meu copil și tu îmi ceri sa fac avort?
D:-Nu vreau sa te pierd!! A trecut doar o luna și tu ești tot mai rău. Copilul creșe foarte repede iar tu nush dacă vei rezista cinci luni cu el. De va seca de energie vei ajunge ca o fantoma apoi vei muri iar eu nu vreau asta.
H:-Voi încerca să duc sarcina pana la final primit ca voi face tot posibilul sa rezist și nu mă vei pierde. Tot ce am nevoie este sa îmi fi alături.
Darck vine lângă mine și mă ia ușor în brate apoi îmi spune.
D:- Promit ca am sa Îți fiu alături indiferent de ce va fi....
H:-Te iubesc regele meu..
D:-Și eu te iubesc regina mea...
După patru luni....
DARCK POV :
Hope mai are o saptamana și naște iar ea este secta de puteri. Este atât de slaba încât a ajuns un schelet. Trebuie sa bea sânge pentru a hrăni "copilul" din ea. Are dureri foarte mari iar noaptea nu doarme deloc. Îmi este frica sa nu leșine în timpul sarcinii imi este frica sa nu o pierd....
HOPE POV :
Nu știu cât am sa mai rezist....sunt atât de slăbită încât nici pe picioare nu mai pot sta.
Mă pun în pat noaptea iar a venit iar eu sunt sigura ca din nou nu voi dormi. Nu este noapte în care sa nu am dureri și sincera nu știu cât mai rezist. Stau întinsă pe spate poate așa mă mai lasă din dureri dar nu....durerile sunt mai mari ca și deobicei și simt ca și Cum înăuntrul meu este un foc mare. Încep sa strig de durere iar pe ușa intra Darck speriat.
D:-Ce se întâmplă??
H:-Dute după moașe!!!
După cinci minute intra Rebecca singura moașă și doctorița care a avut grija de mine. Restul nu au vrut pentru ca spuneau ca înăuntrul meu se afla un monstru.
R:-Iao repede și vino după mine
Darck mă ia în brațe și aleargă după Rebecca. Ajungem intro camera întunecată dar puternic luminata. Sunt pusă pe o masa rece din metal iar Rebecca îmi pune niște perfuzii cu sânge pentru a mai creste cât de cât speranțele ca voi rezista. Darck este scos afară rămânând doar eu cu Rebecca.
R:-Hope vreau sa fii puternica și sa încerci sa reziști.
Rebecca mă sfătuiește sa împing iar eu asta fac. Mai fac asta cam de încă zece ori iar când simțeam ca somnul mă fura Rebecca mă mai îndeamnă sa împing o data iar cu ultima picătură de putere reușesc sa fac și asta. Aud în ecou în plânset de copil dar apoi totul se sfârșește intrun întuneric total.
REBECCA POV :
Țin în brațe un copil din câte pare la vedere normal când își descinde ochii rămân muta. Are ochii albaștri intens înconjurați cu roșu. Este o fetiță frumoasa o infasur intro paturica iar când mă duc spre Hope pur și simplu albesc. Copilul din brațele mele începe sa plângă și mai tare când se uita spre mama ei și vede ca nu îi răspunde. Pe ușa intra Darck iar când vede copilul îl ia ușor în brate dar când se duce spre Hope mai un pic și cădea din picioare.

DARCK POV :
Țin micul copil în brațele mele stand lângă trupul neînsuflețit a lui Hope. Copilul începea sa plângă tot mai tare. Am pus micuta fetiță pe pieptul lui Hope iar micuta a încetat sa mai plângă. Se uita la mama ei iar mie lacrimi îmi apăreau pe față. Nici măcar nu a avut ocazia sa îi audă glasul. O mai las pe micuta în brațele lui Hope pentru ai mai simți cât de cât căldură. Rebecca ne lasă singuri iar eu încep sa plâng mai ceva ca un copil mic. Miam pierdut comoara inimii mele iar acum eu împreună cu fetița noastră am rămas singuri. Am rămas fără glasul săriturile îmbrățișările și râsetele ei. Am rămas fără ea.....