VOL II/1.Un nou început

2.4K 206 6
                                    

MELODY POV :
A trecut un an de când am plecat de pe pământurile așa zise-i mele familii. Pe mama o simt mereu lângă mine iar asta mă ajuta sa trec peste orice. Sunt în pădurea celor pierduți deoarece în această pădure sunt mulți lupi singuratici care ori au fost alungați ori au plecat de bunăvoie așa ca și mine. Măcar aici nimeni nu îmi știe trecutul cam ca tatăl meu a fost regele vampirilor ca norocul ca am moștenit gena mamei și nu a tatei deoarece ar fi trebuit sa beau sânge și atunci chiar și eu mă consideram un adevărat monstru. Am înțeles că aici este cel mai de temut omega care a omorât orice vârcolac ia ieșit în cale nu conta dacă era alpha sau nu. Așa ca trebuie sa am grija pentru ca nu are mila nici măcar de femei.
Seara sa lăsat iar eu îmi caut un adăpost pentru a reuși sa mă odihnesc un pic.....observ o peșteră mare așa ca hotărăsc sa intru acolo și sa dorm acolo în noaptea asta. Intru în peșteră fac un mic foc pentru a face lumina și mă cuibăresc pe jos pentru a adormi un pic. Închid ochii dar ceva mă trezește sărind direct în picioare. Mă uit prin jur dar nu văd nimic...când deodată focul se stinge și rămân în întuneric. Ceva îmi acoperă gura apoi simt o durere în spate. Încerc sa scap și sa fug afara din peșteră transformându-ma în lupul meu alb. Alerg cât pot de reped auzind ca ceva mă urmărește. Mă îndrept spre lac unde lumina lunii este mai puternica. Intru în lac și înot spre o grota când intru în acea grota dau de o peșteră iar deasupra un crater ca un mic vulcan. Ies din apa și îmi scutur blana vreau sa mă transform în om dar mai întâi încep sa caut niște haine. După un bolovan mare găsesc niște haine de fete o pereche de blugi o pereche de ghete o bluza și o geaca. Spre norocul meu mi se potrivesc se pare ca nu sunt singura care noaptea sa refugiat aici. Simțind ca aici sunt în siguranță mă pun jos și încet încet ochii mi se închid.
Mă trezesc din cauza soarelui care îmi luminează fața. Când mă uit în jur analizez mai bine peștera și este atât de frumoasă observ ca mai are o ieșire prin spate care are o cărare de pietre mari pe care pot sari pana la mal. Ajunsa la mal mă hotărăsc ca și noaptea care va veni sa dorm tot aici deoarece sunt în siguranță. Mă plimb prin pădure pentru ami găsi ceva de mâncare și reușesc sa găsesc niște fructe de pădure pe care le pot manca eu nefiind o iubitoare de carne. Știu e ciudat ca un vârcolac sa nu prea mănânce carne dar eu nu sunt așa nebuna după ea.
Întunericul sa lăsat și hotărăsc sa mă întorc spre frumoasa mea peșteră. Pășesc pe aviar cărare de pietre și intru în peșteră când sunt în centrul ei simt ca nu sunt singura dar când sa mă întorc sunt trântita de perete apoi cad pe jos simțind o durere mare în spate. Acel ceva mă apuca încă o data și mă trântește în partea cealaltă a peșterii.
X:-Se pare ca în seara asta voi avea ce manca.....
Spun o voce care presupun ca vine de la cel care încearcă sa mă omoare. Mă apuca iar dar din cauza întunericului nu reușesc sa îi văd fața. Mă arunca dar de data asta lângă apa unde bate lumina lunii se apropie de mine iar acum reușesc sa îi văd fața. Era brunet cu un pic de barba cu ochii albaștri și cu câteva cicatrice pe piept deoarece nu avea decât o pereche de pantaloni pe el am reușit sa îi văd cicatricele.  Se apropie de mine iar eu abea mă mai țin de picioare mă apuca de gulerul gecii și mă ridica la nivelul lui. Acum îi observ mai bine ochii care sunt atât de frumoși dar degeaba dacă el este un monstru. Hotărăsc sa nu îl privesc în ochi de frica ca măr putea manca din priviri.
X:-Îmi pare rău ai picat în plasa mea și ai devenit prada mea...dar nu permit nimănui sa rămână în pădurea mea dar mai ales în peștera mea. Poate nu ai auzit de mine dar eu nu iau în considerare ca e barbat sau femeie dacă mia călcat pădurea e mort la fel Cum o sa fi și tu....
Mă uit un ochii lui și îi spun :
Poate ca nu contează pentru tine dar vreau doar sa Îți spun mai face fericita dacă mai omora deoarece nu voi mai fi singura ci voi fi lângă mama singura persoana care ma iubit cu adevărat și nu ma considerat un monstru. Ok gata...sunt pregătită pentru a muri te rog fa ceea ce trebuie sa faci....
Pe fața lui se citea uimire preț de câteva secunde apoi revine la acea față diabolica îi privesc zâmbetul apoi îmi urc privire la ochi lui. Preț de câteva secunde ne privim unul pe altul in ochi și ceva îmi atrage atenția era .....

DECI CUM VI SE PARE PRIMUL CAPITOL???  ❤❤

A special wolfUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum