A special wolf

Cap 12.

Ascultați melodia
ANISIA POV:
Darorita lui Lucass l-am lăsat in viata pe Toni altfel lași fi nenorocit dar Lucass are dreptate eu nu sunt așa. Cobor jos in living unde il găsesc stand pe canapea uitându-se in gol.
A:-Hei esti bine?
L:-Da doar ma gândeam...
A:-La ce anume?
L:-Nu vreau sa te distrugi din cauza lui...dar eu am sa iti fiu alături nu am sa te las sa cazi pentru ca el asta isi dorește. Trebuie sa ii arați ca nu te afectează cu nimic ca poți fi fericita si fara el.
A:-Ai dreptate iti mulțumesc ca ai grija de mine..
Ma duc si il iau in brațe iar el imi raspunde la îmbrățișare.
Viata e arat se cruda cu mine...mai întâi am fost respinsă iar acum iau in brațe o persoana care și-a pierdut sufletul pereche rămânând singur dar el este singurul care e langa mine care ma ridica si ma face puternica. Il iubesc pentru asta e singurul in care am încredere si singurul care ma poate liniști cand monstrul din mine iese.
DUPA DOI ANI...
LUCASS POV:
Au trecut doi ani de cand Anisia a fost respinsă si pot spune ca a trecut cat de cat peste. Eu am început sa ma îndrăgostesc de ea dar nu am sa ii spun niciodată nu vreau sa plece de langa mine daca ii voi spune așa ca mai bine tin totul secret ca si pana acum. Acel jegos nu a mai apărut prin peisaj cine știe poate a plecat dar e mai bine așa deoarece ultima data cand Anisia la văzut era sa il omoare deoarece Lupul ei înebunise.
ANISIA POV:
Acum stau pe terasa uitându-ma la peisajul care ma înconjoara...totul pare desprins dintr-o poveste dar din păcate mereu realitatea este dura mai ales cu mine. Nu am mai auzit nimic de Toni dar ma bucur e mai bine așa sa nu il vad altfel il desfigurez pentru ce mi-a facut. Lucass e foarte grijuliu cu mine si imi place asta măcar cuiva ii pasa de mine cu adevărat. Am început sa il plac pe Lucass dar nici măcar eu nu stiu ce simt deoarece ura fata de aceasta viata e mai mare decat orice alt sentiment. Ura din sufletul meu e enorma de ce eu trebuia sa pățesc asta? Atâtea întrebări fara a primi un răspuns înapoi așa m-am saturat de viata care o duc.
Seara se lasa iar eu decid ca in noaptea asta sa ies sa ma plimb fiind luna plină. Alerg prin pădure ajungând la o margine plină de stânci iar sub ele minunata apa care lucea la lumina lunii. Totul pare atat de frumos si liniștitor oare viata mea acolo sus va fi mai ușoară? Voi mai suferi cat sufăr aici pe pământ? Închid ochii si ma las moale căzând in gol așteptând ca apa sa ma îmbrățișeze. Cad in apa apoi privesc cum ma adâncesc in marea albastra care parca m-ar înghiți. Chiar si sub apa lumina lunii strălucește. Toate momentele din viata mea se derulează ca un film dandumi seama ca acum va fi sfârșitul meu. Cel mai rau imi va părea de Lucass care sigur va suferi. Se pare ca aici se termina viata mea măcar acum voi scapă de chin si suferința.