A special wolf

18.Durere.

ASCLTATI MELODIA DE MAI SUS
L:-Mami eu fiind un hibrid voi avea vreodată un suflet pereche?
M:-Normal scumpul meu toți avem nimeni nu va rămâne vreodată singur fiecare ființă are un suflet pereche. Sa ști dragul meu ca pe aceasta lume nu exista nimic mai de preț decât iubire pe care o primești de la sufletul tău pereche. Senzația de iubire necondiționată venită din partea perechii tale Îți dă puterea și energia necesara vieții tale.
L:-Abea aștept sa îmi cunosc sufletul pereche atunci când va apărea.
Acest gând mă face sa plâng din nou știind ca micuțul meu nici măcar nu a putut experimenta sentimentul dăruit de sufletul pereche. Nici măcar nu a avut ocazia sa îl cunoască murind atât de tânăr.....doar din vina mea doar pentru ca eu am avut o familie care mia dorit doar răul. Din cauza existentei mele multe vieți sau dus iar Lucas și fetele lu Adelina și Aliss nici măcar nu crescut îndeajuns încât sa vadă Cum e sa ai o familie un soț / soție sau copii Cum e sa fi cu gândul în fiecare zi la ei și sa te întrebi dacă sunt bine. Toate astea leau fost răpite din cauza mea... vinovăția mă apasă tot mai tare și simt Cum cedez. Mă ridic ușor de lângă vlad el dormind în continuare fiind noapte afara. Mă îmbrac și cobor jos la grajdurile regale îl pregătesc pe Felix iar apoi plec cu el simțind nevoia de a fi singura.
Îl caut îngrijorată în toată casa și nu dau de el. Tot felul de scene mi se derulează prin fata ochilor iar panica mă cuprinde.
M:-Lucass unde ești??!!! Hai mami ieși afară sa terminat jocul.
Dar el nu îmi da nici un răspuns încerc sa îi găsesc mirosul dar nu reușesc asta însemnând ca a știut Cum sa se ascundă în așa fel încât sa nu îl găsesc. Seara vine repede iar panica și grijile sunt tot mai mari. El încă nu a apărut iar eu am căutat in fiecare colțișor al casei. Ies afara și încep sa îl caut și prin curte dar fără rezultat. Cad jos în genunchi și încep sa plâng rugându-ma sa nu i se fi întâmplat nimic.
L:-Mami de ce plângi?
Când îi aud vocea mi se pare ca vizez dar mă întorc și îl văd cu ma privește cu ochii aia ai lui albaștri și minunați.
M:-Ești bine??!!
Îl iau în brate și îl strâng atât de tare încât el striga la mine ca se sufoca.
L:- De ce mai lăsat sa stau ascuns atâta timp?
M:- Dacă ai ști cât team căutat. Unde ai fost?
L:-Hai sa Îți arăt.
Îl urmez pe Lucas ieșim din curtea conacului și ajungem intrun luminiș parcă scos din povești. Lumina lunii se reflecta în apa piculeț lac care se afla în mijlocul luminisului înconjurat de nuferi albi iar salciile își lăsau ușor crengile sa atârne deasupra apei. O priveliște care te fura la cât e de frumoasă.
L:-Aici am stat toată ziua și am așteptat sa vii și tu ca sa til arat și ție. Aici vreau sa îmi aduc sufletul pereche atunci când îl voi găsi.
Stau și mă uit la el și observ cu cât drag privește acest loc și cât de liniștit poate fi când e aici.
M:-Intrun asemenea loc Îți este imposibil sa te concentrezi pe altceva decât la natura care te înconjoară și frumusețea ei.
Hotărăsc sa plec pana la vechea mea casa unde a rămas goala de când familia noastră sa destrămat. Când conacul îmi apare în raza vizuală încetinesc intrând ușor în curtea vechiului conac care acum e plin de plante care îl înconjoară. Îl las pe Felix în curtea din fata chiar la intrare iar eu mă duc în spatele conacului. Acolo găsesc toate lucrurile așa Cum leam lăsat. Un leagăn improvizat legat de marele copac care era acolo îmi aduce aminte de Lucas care de fiecare data se dădea în el.
M:-Lucas date mai încet sa nu îl rupi sau sa pici!!!!
L:-Stai linistita mama nu voi păți nimic!
Mă îndrept spre intrarea din spate a conacului. Pun mana pe clanță și deschid ușor ușa care scoate un scartait ușor. Fiind deja dimineață razele soarelui pătrund pe geamurile conacului luminând toată casa. Intru direct în bucătărie unde toate au rămas neatinse de când.......
M:- Dylan cerul se inegreste!
D:-Adunai pe toți în sufragerie și ținel pe Lucas aproape de tine.
Alerg din bucătărie lăsând toate lucrurile așa Cum sunt și mă duc după Lucas care era în camera lui mai mult ca sigur și el a observat Cum cerul a început sa se inegreasca.
Merg ușor înspre camera de zi unde observ o paturica pe pat. Acea paturica fiind a lui Lucas.
M:-Lucas vino cu mine trebuie sa coboram.
L:-Mami cerul e tot mai negru.
M:-Nu îți fa griji scumpul meu totul va fi bine.
Îl iau în brate cu tot cu paturica care o ținea în brațele lui.
Iau paturica în mana și o strâng în brațe lacrimile nu întârzie sa apară iar dorul de micul meu copil mă doboară ca și o săgeată. Iau paturica cu mine și urc în camera în care micuțul meu dormea și se juca. Ajung în fața unei uși albastre iar când o deschid văd toate lucrurile lui iar pe noptiera de lângă pătuțul lui observ ursulețul cu care el obișnuia sa doarmă.
Intru în camera lui și îl văd Cum doarme cu ursulețul lui în brațe. Iam spus de atâtea ori ca acum e mai mare și ar trebuie sa renunțe la el ușor ușor. Mă duc spre patul lui și îl sărut ușor pe frunte "Noapte buna iubirea mea mica"
Nu mai rezist durerii și când lângă patul lui cu paturica și ursulețul lui în brațe.
M:- De ce??!!! De ce a trebuit sa îi iei de lângă mine??!! Cu ce au greșit încât sa îi iei de lângă mine? De ce nu mă iei și pe mine sa pot fi lângă ei?!! De ce....?
Cuvintele se sting ca o șoaptă iar durerea creste tot mai tare. Stand jos observ o cutiuță sub pătuțul lui. Iau cutia de sub pat și o deschis. Acolo observ un lănțișor cu o inima roșie în mijloc iar pe statele inimii era un "L". Acolo mai era și un bilețel iar scrisul îl recunosc dintro mie.
"Dacă vreodată cineva ne va despărți vreau ca tu mami sa iei acest lănțișor făcut de mine și tata pentru al purta mereu și pentru a fi mereu cu gândul la noi. Dacă vei găsi acesta cutiuță înseamnă ca noi nu mai suntem și ca dorul prea mare care te apasă tea făcut sa vi în camera mea. Vreau sa ști ca indiferent când cineva ne va despărți sa ști ca mereu am sa te iubesc. Te iubesc mami sa nu uiți niciodată asta. Cu iubire micuțul tău Lucas.
Lacrimile nu mi se mai opresc iau lănțișorul și mă uit la el.
M:-Și mami te iubește micuțul meu va iubesc pe amândoi și mereu o voi face mereu voi veți rămâne familia mea și mereu mă voi gândi la voi.
Îmi duc lănțișorul în zona inimii apoi dau drumul durerii care mă apasă. Plâng ca și un copil mic dar nu mai îmi pasa dorul care mă doboară e prea puternic iar eu nu mai rezist.
Mereu va voi iubi voi doi ați fost comorile mele ați fost rostul vieții mele iar acum ca nu mai sunteți viata mea e ca și un iad pe pământ și nu știu cât mai rezist fără voi....