A special wolf

28.Tristete

Ascultați melodia de mai sus
A trecut deja o luna iar Anisia nici cum nu isi poate reveni iar Toni a aflat adevarul dar nu o poate contacta nici cum pe Anisia si asta il face sa sufere si mai mult. Lucass încerca sa o readucă la normal dar de data asta e mult mai greu ca de obicei Nikol suferă in tăcere fiind alături de Anisia care a căzut in depresie totala nemâncand stand ascunsa in camera pe întuneric ajungând sa aibă si cojmaruri. Parca totul se duce in jos toți fiind cu moralul la pământ numai având nici un pic de speranța fiecare suferind cu probleme lui dar pe toți ii leagă ceva DRAGOSTEA.
ANISIA POV:
Totul pentru mine sa terminat nu mai suport asta nu mai suport sa stiu ca sufletul meu pereche ma părăsit iar mam saturat vreau ca aceasta viata mizerabila si plină de nefericire si suferința sa se sfârșească. Lucass are din nou grija de mine împreuna cu Nikol si le mulțumesc pentru asta dar mam saturat sa tot sufăr toata viata mea doar asta am facut iar singurele mele clipe de fericire au fost scurte si putine sinceră nici nu stiu de ce exist...poate doar sa vadă cei din jurul meu cat poate suferi o persoana care are ghinionul ca sufletul eu pereche sa o rănească de atâtea ori in loc sa ii ofere dragoste si iubire. Tot ce miam dorit a fost sa am parte de fericire si dragoste, mereu auzeam povesti legate de acea minunata fericire dar eu am ramas doar cu poveștile sper doar ca măcar acolo unde am sa merg sa fiu fericita.
Afara e seara si se pare ca Lucass si Nikol au adormit pe canapea..sunt asa drăguți împreuna si imi pare nespus de rau ca nu le pot mulțumii îndeajuns. Ies afara si pases usor pe iarba moale care imi gâdila tălpile goale si reci, ma uit spre cer care e foare senin fiind plin de stele si luna mare care strălucește cu putere. Între casa lui Lucass si pădure ma desparte o pajiște frumoasa.
Toata viata mea am avut de suferit tânjind dupa putina fericire si iubire dar se pare ca in povestea mea aceste mici dar totuși mari cuvinte nu au existat dar acum stiu un lucru ca viata mea sa sfarsit si e momentul sa ma eliberez de aceasta durere.
Am ajuns la mijlocul pajiștii iar lumina lunii parca sa fixat pe mine ca un fel de reflector.
In depărtare Lucass aleargă disperat iar in spatele lui e Nikol care se chinuie sa țină pasul cu el. Ajung amandoi aproape de mine dar prefer sa ii tin la distanta urlând la ei sa rămână unde sunt.
L:-Anisia ce încerci sa faci ?!!!
A:-Lucass vreau sa iti mulțumesc pentru tot la fel si tie Nikol....va mulțumesc ca mi-ați fost alături si ați avut grija de mine dar este timpul ca eu sa plec într-un loc unde spre măcar sa fiu linistita.
N:-Nu pleci nicăieri!
L:-Anisia hai in casa si sa ne liniștim...
A:-Nu Lucass eu nu mai vreau sa discut nimic tot ce vreau este sa va mulțumesc
L:-Anisia te rog nu pot trai fara tine eu ...eu inca te iubesc!
O vad pe Nikol cum se uita trista la Lucass apoi la mine dar eu ii zâmbesc apoi ma uit la Lucass
A:-Si eu te iubesc Lucass pentru tot ce ai facut pentru mine si pe tine te iubesc Nikol voi ați fost singura mea familie
Amandoi plâng uitându-se disperați la mine dar eu in următorul moment imi înfig ghiarele in piept scoțând afara acel lucru care mi-a produs doar durere si suferința acel lucru care ma ținea in viata asta trista pe care eu o aveam acel lucru fiind INIMA.
Cu o ultima privire ii vad pe Lucass si Nikol cum alerga îngroziți spre mine iar eu ma uit spre cer si zâmbesc fiind fericita ca am scăpat.

                SFÂRȘIT ❤️
Vreau sa va mulțumesc ca mi-ați citit cartea si ați votat-o va pup pe toți si va mulțumesc inca o data pentru tot ❤️