A special wolf

13.Imposibil

Ascultati melodia de mai sus
MELODY POV :
Suntem în pădure și ne plimbam liniștite pana când un anumit sunet îmi atrage atenția.
M:-Rouse stai!!!
R:-Ce este mami?
Nu apuc sa îi răspund ca sunt doboară de un vârcolac.
M:-Rouse fugi!!!
O văd pe Rouse cum pornește la galop calare pe Stela.
M:-Felix pleacă și tu!!!
Dar el nu ma asculta ba chiar mă ajuta lovindu-l cu copitele pe vârcolacul ce era deasupra mea. Acesta este aruncat de pe mine iar eu mă pot ridica în picioare. Vârcolacul se repezeste spre mine și Felix dar frumosul meu cal se baga în fata mea ajungând sa fie aruncat de către vârcolac. Nervii fiindu-mi la maxim mă transform și sar pe vârcolacul care a îndrăznit sa mă atace. Acum eu sunt cea care îl pune la pământ iar când privirile ni se intersectează ceva imposibil se întâmplă culoarea lor se schimba asta însemnând ca suntem suflete pereche. Mă dau la o parte și îmi spun Asta este imposibil.....
Gărzile ajung la timp și îl capturează pe acel vârcolac care ma atacat dar tot odată îmi este și suflet pereche iar pentru mine asta este a doua oară când am un suflet pereche ceea ce este imposibil.
ROUSE POV :
De când mama a ajuns la palat este foarte pierduta. Se uita în gol și vorbește ceva ce numai ea înțelege. Starea ei începe sa mă îngrijoreze și asta sa întâmplat de când acel vârcolac nesuferit nea atacat iar mama a rămas singura sa lupte cu el. Hotărăsc sa mă duc în temnițele palatului și sa îi cer explicații acelui vârcolac sa îl întreb ce ia făcut mamei mele de a ajuns în starea asta. Cobor scările alunecoase care duc spre temnița palatului. Doi gardieni care păzesc celula în care se afla vârcolacul mă opresc și mă întreabă.
G:- Printesa ce căutați aici?
R:-Am venit sa vorbesc cu prizonierul.
Cei doi gardieni nu îmi stau în cale. Ajunsa în fața celulei sar direct la subiect hotărâtă sa aflu ce ia făcut mamei mele. Când privesc înăuntrul celulei observ un barbat înalt cu un corp bine făcut un chip bine definit niște ochi albaștri ca și cerul iar parul negru ca și smoala.
R:-Ce iai făcut mamei mele?!! De ce e în starea asta?
V:- Poate a ajuns așa din cauza ca a aflat ca suntem suflete pereche.
R:- De ce neai atacat ? Ce țiam făcut încât tu sa ne ataci?
V:-Tu prințesa nu miai făcut nimic dar mama ta mia omorât sora acum mult timp ea făcând parte din haita Wolf-suprem cea care a dispărut datorita mamei tale care ia omorât pe toți.
R:-Îmi pare rău să aud asta dar mama mea este o persoana buna deoarece când era sa moara în lupta cu tatăl ei care a fost un om fără mila a acceptat sa fie regina noastră sa aibă grija de noi dar mai ales ma înfiat și mă considera propria ei fiica oferindu-mi toată dragostea și iubirea ei iar asta pentru mine o face cea mai buna speciala și iubitoare ființă.
V:- Poate ca da.... dar legat aici și ținut captiv în aceasta temniță nu voi putea niciodată sa o cunosc cu adevărat.
R:- Oare pot avea încredere în tine?
V:- Poți conta pe mine mica prințesa.
R:-Numele meu este Rouse nu e obligatoriu ca tu sa îmi spui prințesa.
V:-Numele meu este Vlad îmi pare bine Rouse.
MELODY POV :
Sunt în camera de zi stand lângă geam și gandinduma Cum așa ceva este posibil. Aud pași în spatele meu iar când mă întorc o văd pe micuta mea Rouse ținândul de mana pe vârcolacul care a avut curajul sa ne atace.
M:-Rouse în momentul ăsta pleacă de lângă el!!!
R:-Nu mama! Nu e o persoana rea.
M:-Cum nu e când ne ataca din senin?
V:-Motivul pentru care vam atacat a fost pentru ca tu Melody miai omorât sora care făcea parte din haita Wolf-suprem.
M:-Îmi pare rău dar toți din acea haita mau gonit trădat și considerat un monstru când de fapt ei au fost monștrii nu eu!!!
V:-Ea nu a avut nici o vina......
M:-Îmi pare rău pentru ea.
Gândul la Dylan îmi provoacă o gramada de lacrimi căzând în genunchi în fața geamului la care eram. Toate amintirile cu el sau năpustit deodată asupra mea.
AMINTIRE.....
D:-Scumpo vino pana jos eu și Lucas țiam pregătit o surpriză.
M:-Acuma vin!
Când ajung jos în bucătărie îi găsesc pe cei doi plini de faina din cap pana în picioare iar lângă ei pe masa un tort de ciocolata pe care era scris cu frișcă un mare "Te iubesc". Lacrimi miau apărut pe față iar cei doi au venit și mau luat în brațe spunându-mi :
L:-Nu plânge mami mereu de câte ori voi avea ocazia Îți voi spune ca te iubesc pentru ca ești cea mai minunata mama din toată lumea asta întreaga.
D:-Ești cea mai minunata ființă pe care am întâlnito și te iubesc nespus de mult.
PREZENT...
Lacrimi și mai mari apar când aceasta amintire îmi apare în minte. Rouse împreună cu acel vârcolac vin îngrijorați lângă mine dar îi resping vrând sa fiu singura așa ca ies afara pe ușa palatului alergând spre pădure. Doar ea îmi mai poate oferi liniștea de care am nevoie acum și tot ea e singura care îmi mai oferă din aerul familiar pe care îl aveam atunci când eram cu familia mea.