Un blestem și o Minune

Capitolul 2

Continuare:

- O sa încep prin ati spune sa nu-mi mai spui ''iubito'', te rog. Spun eu suparata.

- Dar, de ce? Spune el iumit.

- Tom, nu mă pot căsători cu tine. Spun eu cu lacrimi în ochii dându-i inelul de logodnă înapoi.

- Stai, ce??? Cum așa??  Spune el înnebunit.

- Îmi pare rău, părinți mei m-au vândut. Trebuie sa ma căsătoresc cu altcineva. Spun eu supărată.

- Dar... Cum...Ce... Cine este el? Spune supărat.

- William Wrise. Fiul domnului Wrise. Adică șeful tatei. Zic eu.

- Dar tatăl tău mai lucrează acolo? Întreabă el.

- Nu. Spun eu.

- Cât iau dat pe tine? Întreabă el cu părere de rău.

- 100 de mii de euro.

- Poftim!?? Scuze dar nu m-i se pare corect. Spune el pe un ton ridicat.

- Păi nu e corect, dar... îmi pare rău. Îi spun eu lui Tom ridicându-mă și luându-l in brațe.

- Deci, aici se termină visele noastre? Întreabă el foarte supărat.

- Din păcate, da... Iartă-mă! Spune eu plângând.

- Nu-i vina ta... Îmi spune el luându-mi bărbia in mâmă și punându-mă pe obraz.

  Plecăm din restaurant și ne îndreptăm spre mașină, ne urcăm iar Tom pornește mașina îndreptându-se spre casă.

- Am ajuns! Spune el.

- Multumesc! Spun eu.

  Tom se iută în ochii mei, eu uitându-mă cum i se inundau ochii în lacrimi.

- Bine, ne mai vedem noi. Îi spun eu cu un zâmbet fals.

- Larevedere! Îmi spune el cu părere de rău.

   Intru în casă, bineînțeles că mă așteaptă mama, deși e 22:00 nu știu cum de nu doarme.

- Bună! Spun eu.

- Buna! Unde ai fost? Întreabă ea.

- Am fost să-ți fac pe plac! Spun eu nervoasă.

- Cum adică?? Unde ai fost? Mă întreabă ea serioasă.

- Am fost să mă despart de Tom. Spun supărată.

- Si ce s-a întâmplat? Întreabă mama foarte bucuroasă.

- I-am dat inelul inapoi și dupa i-am povestit totul. Spun eu cu lacrimi in ochii.

- Nu-ți face griji fata mea, o să duci o viață mai bună cu William. Spune mama sigură pe ea.

- Asta crezi tu... Nici măcar nu știu cum arată sau câți ani are! Strig eu.

- Are 30 de ani. Spune ea.

- Poftim!!? Este o diferență de 7 ani... De ce??! De ce mie doamne Dumnezeule... Spun eu cu mâinile pe cap.