Capitolul 51

1.4K 77 5
                                    

Dimineață. Ca de obicei mă trezesc singură în pat, mă uit la ceas și observ că e cam târziu... 9:30...nu e bine, trebuie să mă ridic din paaat... dar mai vreau să dorm, am avut o noapte grea și foarte fierbinte... nu înțeleg cum naiba reușește William.
Mă dau jos din pat și mă duc în baie pentru rutina zilnică. După ce mă schimb într-o pereche de blugi negri, un pulover crem și o pereche de ghete cobor jos.
Intru în bucătărie unde stau de vorba doamna Luisa și Rose.

- Bună dimineața! Spun eu.

- Bună dimineața! Spune doamna Luisa.

- Sunteți bine...păreți cam supărată! Spun eu.

- Sunt bine scumpo, doar că îmi este puțin cam rău. Spune ea cam îngrijorată.

- Păi ar trebui să faceți un control... Dacă doriți pot merge eu cu dumneavoastră! Spun eu.

- Am făcut scumpo... doar că mai am momente. Spune ea.

- Dar care e problema?! Întreb eu.

- Sufăr de diabet... dar nu-i spune lui William..nu aș vrea să-l îngrijorez, bine? Întreabă ea.

- Dar... bine! Spun eu.

- Acum mă scuzați dar trebuie să mă întind puțin în pat... Spune doamna Luisa, după care pleacă.

- Bineînțeles! Spun eu.

Rose mă privește cam insistent.

- De ce vă uitați așa la mine? Întreb eu.

- Îmi cer scuze... mă gândeam, atâta tot. Spune ea.

- Bine... eu vreau să-l vizitez pe William azi... vreau să-i fac o surpriza! Spun eu.

- Bine scumpo... Spune ea.

După vreo oră, în care m-am aranjat și alte chestii, cobor jos, îmi iau geanta și cheile de la mașină, după care ies din casă. Urc în mașină și pornesc spre firma lui William.
Ajung în fața clădiri, după ce parchez mașina, cobor și intru... majoritatea angajaților îmi zâmbesc, mai puțin cei de la etajul 13 unde e biroul lui Will... mă salută, dar se uita la mine de parcă nu ar trebui să mă aflu unde sunt acum. Ciudat, dar eu merg tot înainte. Mă apropii de ușa lui William care e între-deschisă, aud chicotelii și hohote de râs, trag cu ochiul asigurându-mă că nu mă vede nimeni. Îl văd pe Will care stă rezemat de birou, iar pe blonda de ieri care stă în fața lui, ambi cu câte un pahar de vin în mână.
Nu-mi vine să cred ceea ce văd... la un moment dat William o mângâie ușor pe obraz, apropiindu-se ușor de ea ca și când ar vrea să o sărute.

De odată nu-mi mai simt picioarele, tremur...și accidental împing ușor ușa făcând-o să scârțâie, iar cei doi își întorc capetele. William mă zărește și o dă pe blondă la o parte, iar eu fug cât de repede pot spre ieșire.

Ies afară din clădire și mă îndrept spre mașină, lacrimile încep să-mi curgă neîncetat, fără să mă abțin. Intru în mașină, în văd pe William ieșind din clădire venind în fugă spre mașina mea. Pentru câteva secunde mă holbez ca proasta, după care mă întorc cu picioarele pe pământ și realizez că trebuie să fug de aici. William se apropie de mașina mea din ce în ce mai mult, tremur din toate încheieturile și din greșeală scap cheile din mână. Le caut disperată, dar nu le găsesc... privesc cum Will mai are puțin și ajunge la mine așa că blochez ușile de la mașină ca nu cumva să intre peste mine, totul întâmplându-se într-un timp foarte scurt de câteva secunde.
William ajunge în fața mașini, trage de mânerele uși în disperare, dar vede că am încuiat ușa. Bate în geam și strigă:

- Kristen, deschide ușa!!

La auzul acelor cuvinte izbucnesc în plâns, chiar nu mă pot abține, sunt dezamăgită și plină de nervi. De ce trebuia să-mi facă asta?

- Kristen, nu mai plânge, calmeaza-te și deschide-mi ușa! Strigă el de afară.

Îmi adun toate puterile și caut cheile de la mașină ignorând-l pe el. Le găsesc, după care bag cheia în contact și pornesc motorul.

- Dă-te din calea mea! Îi spun lui William și părăsesc parcarea lăsându-l cu ochii în soare.

Un blestem și o MinuneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum