Capitolul 28

2.3K 96 0
                                    

Continuarea:

- Ce cauți acolo?

Eu închid sertarul și îi spun:

- Nimic!

Vine spre mine și îmi spune:

- Iubito, știi că nu este frumos să cauți în sertarele altora, nu? Întreabă el.

- Da știu, dar să nu crezi că eu nu văd atunci când îmi cauți în sertarul cu lenjerie intimă...așa că acum suntem egali! Spun eu.

- Mda... Acum am terminat, se ocupă Albert de restul, inde vrei să mergem? Spune el.

- Mergem unde vreau eu? Întreb eu.

- Da iubito, oriunde! Spune el.

- Vreau să mergem să mâncăm ceva și după alegi tu..! Spun eu.

- Bine, mergem luăm prânzul și după ce spui dacă mergem acasă...?

- Da, putem face o baie împreună, în cadă, ce spui?

- Perfect! Vino încoace...! Spune el și mă sărută pe buze.

Ieșim afară din birou și intrăm în lift, dar nu înainte să-și ia "Larevedere" și să anunțe că pleacă. Eu îl iau de mână și îmi sprijin capul pe umărul lui, iar eu lă sărută pe frunte, după care îmi șoptește:

- Cine te iubește cel mai mult? Întreabă el zâmbind.

- Tu! Spun eu zâmbind și îi iau fața în palmele mele și îl sărut.

Liftul se oprește, iar noi ieșim. El îmi lasă mâna și îmi spune mai în șoaptă:

- Trebuie să mă ocup de domnișoara de la recepție!

- Nu acum! Spun eu în șoaptă.

- Stai aici! Spune el.

Se duce la ea și îi spune:

- Bună! Spune el.

- Bună ziua! Spune ea și se uită la mine.

- Văd că te uiți cam insistent la soția mea! Spune el.

- Soția dumneavoastră!? Spune ea.

- Da... De ce i-ai vorbit urât? Mai bine spus de ce vorbești urât cu persoanele care mă caută? Spune el nervos.

- Îmi cer scuze domnule! Nu am vrut să vă jignesc soția! Spune ea.

- Ești concediată! Spune el.

- William!! Spun eu.

- Kristen, nu te băga! Spune el.

- William, nu o concedia, mai dă-i o șansă! Spun eu.

- Dar te-a jignit! Spune el.

- Nu mai contează, dar nu este normal să o lași fără muncă, te rog...fă-o pentru mine! Spun eu.

- Bine, dar o fac pentru tine. Îmi spune el.
- Dacă mai vorbești urât o dată, te concediez și o să mă asigur că nu-ți găsești de muncă pe nicăieri, bine? Îi spune Will domnișoarei.

- Da domnule! Spune ea.

- Larevedere! Spune Will.

- Mulțumesc! Îmi șoptește ea mie.

- Cu plăcere! Spun eu.

Will mă ia de mână și ieșim afară...intrăm în mașina lui, pornește motorul și îmi spune:

- Te simți bine? Ești cam palidă...trebuie să mănânci ceva! Unde vrei să mergem?

- Sunt bine! Putem merge unde vrei tu, pentru mine nu contează! Spun eu.

Un blestem și o MinuneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum