Un blestem și o Minune

Capitolul 66

Continuarea:

- William! Spun plângând.

Îmi acopăr fața cu palmele și las frâu liber lacrimilor. Will se apropie de mine luându-mă în brațe. Simt că respirația mea se îngreunează din ce în ce mai mult. Pulsul inimi se ridicase brusc. Aparatele la care eram conectată mai aveau puțin și o luau razna. Apăs pe butonul de lângă pat pe care era imprimat un clopoțel.

- Pleacă! Șoptesc suspinând.

Will mă privește șocat și se îndepărtează ușor de patul meu.

Doctorul și o asistentă intră grăbiți în salon. Aud cum doctorul îi spune lui William să părăsească salonul și să aștepte pe hol. Observ cum asistenta îmi administrează o injecție, după care adorm.

*****

Din perspectiva lui William:

Aștept pe holul spitalului îngrijorat. Nu pot să cred că Kristen m-a alungat de lângă ea. Probabil nu are de gând să mă ierte.

După un sfert de oră apare și doctorul.

- Doctore! Strig.

- William, nu-ți face griji, soția și copilul sunt în siguranță. Dar... Spune, după care se oprește.

- Ce este? Întreb speriat.

- Dar...ce s-a întâmplat? Ți-am cerut să vorbești cu soția ta, nu să o bagi în șoc cardiac! Spune el.

- Poftim?! Întreb șocat.

- Și-a recăpătat memoria? Mă întreabă el.

- Da. Spun eu.

- Nu știu prin ce a trecut ea, dar șocul a fost foarte puternic, dacă nu apăsa clopoțelul ar fi intrat din nou în comă sau poate ar fi făcut stop cardiac. Ai mare grijă, încercă să nu o expui unui asemenea risc. Spune el.

Oftez zgomotos.

- Du-te acasă și odihnește-te. Poți veni pe la 15:00 să o vezi. Spune el.

- Bine, ne vedem atunci. Spun după care plec.

*****

Ajung acasă, intru și mă îndrept spre bucătărie, îmi iau un pahar și o sticlă cu whisky după care mă așez pe canapeaua din living. Torn în pahar și încerc să-mi înnec amarul.

Între timp apare mama care mă privește speriată.

- Îmi era frică să se ajungă aici! Își spune ea șoptit asigurându-se că aud.

Mai dau un pahar pe gât și umplu mai umplu unu'.

- Christofer! Strigă mama.

Apare și tata grăbit, mă privește gânditor.

- Fiule, ce s-a întâmplat? Întreabă el.

- Multe. Spun sec și mai dau un pahar pe gât.

- Fiule, oprește-te și spune-ne ce s-a întâmplat, cum se simte Kristen? Întreabă mama.

- Nu știu. Spun la fel de sec.

- Cum adică nu știi? Întreabă tata.

- Am fost dimineață la ea, era trează dar nu mă cunoaștea, a spus că nu are idee cine sunt. Spun eu.

- Ce?! Întreabă mama.

- Mda, a avut o cădere de memorie. I-am reamintit cine sunt și... Mă opresc ca să mai dau un pahar pe gât.

- Fiule, lasă băutura, tu trebuie să fi alături de ea acum! Spune mama.

- Și ce s-a întâmplat? Mă întreabă tata.

- Și a făcut un șoc cardiac... dar înainte de asta m-a alungat, mi-a spus să plec. Țip după care arunc paharul în perete.

- Aaa! Țipă mama imediat la auzul paharului spart.

- Rose! Strig eu.

- Măi băiatule, ai de gând să bei toată ziua? Când o poți vizita pe Kristen? Întreabă tata.

- La 15:00. Spun eu.

- E 13:30, te duci acum și îți faci un duș, te schimbi și te duci la Kristen, bine? Spune tata.

- Bine. Spun după care urc la etaj.

*****

Sunt în mașină, în drum spre spital. E deja 15:10, nu mai am mult. Dacă Kristen mă alungă definitiv din viața ei o să înnebunesc, nu o să pot suporta asta, să plece împreună cu copilul meu. Trebuie să-i vorbesc chiar dacă nu o să vrea să mă asculte.

Parchez după care cobor grăbit și intru.
Observ cum doctorul iese din salonul în care e Kristen, mă apropii și îl întreb:

- Cum se simte?

- E mai bine acum, se odihnește, dar e încă trează, dacă vrei intră. Spune el după care pleacă.

Intru ușor și observ cum stă. Nu m-a observat că am intrat, căci e un mic hol înainte să intri în mijlocul camerei. Nu mă poate vedea de aici. Mă decid să intru, dar mă opresc când o aud spunând:

- Ubirica mea, de ce presimt că ești băiat? Să știi că a venit tati tău azi, sau mai bine spus... las-o baltă, cred că a venit să-mi dea actele ca să semnez divorțul... Offf. O să trebuiască să te cresc singură, nu cred că e așa de greu. Ne vom muta în New York, acolo e mătușa ta, vom sta acolo până ne punem pe picioare. Voi lucra și ne vom cumpăra un apartament și vom locui acolo. Știu că nu o să fie ușor, dar merită să încercăm. Sper să nu semeni cu tatăl tău, el e... Spune ea, dar se oprește.

- Cum e? Întreb eu apropiindu-mă de ea.