Un blestem și o Minune

Capitolul 75

Continuarea:

- Ai făcut avortul? Mă întreabă el curios și tot odată dezamăgit.

- Dar tu de unde știi? Întreb eu.

- Am ascultat conversația dintre tine și prietena ta și din păcate am observat că faci ceea ce spune ea să faci. Spune el deranjat.

- Uite, îmi e prietenă de foarte mult timp, dar asta nu înseamnă că eu nu am calculat ceea ce mi-a spus ea, atunci am vrut să fug fiindcă știam că tu nu îmi vei da voie să plec. Spun eu.

- Dar poate te lăsam dacă întrebai. Spune el.

-  Poate. Dar amândoi știm că ai fi spus "nu". Spun eu, iar el rânjește.

- Dar... Spune el și se oprește.

- Tu chiar îți dorești copii, sau mai bine spus tu îți mai dorești copii cu mine? Întreb eu calmă.

- Da normal că-mi doresc un copil cu tine, ce întrebare mai e și asta? Întreabă el apropiindu-se de mine.

- Păi am crezut că dacă tot poți face copii, ai fi putut să divorțezi de mine și să te recăsătorești. Spun eu uitându-mă în ochii lui.

- Nu o să te părăsesc pentru nimic în lume, tu nu înțelegi că datorită ție pot avea copii! În plus tu ai fi stat cu mine și fără ei,?pecând celelalte nu voiau asta. Spun el în timp ce-mi strânge ușor mâna.

- Deci nu o să pleci, nu? Întreb eu cu lacrimi în ochii.

- Nu iubito, nu voi pleca niciodată de lângă tine. Spun el și dă să mă sărute, dar evit și spun:

- Nu...

- Ok... Spune el mai mult în șoaptă.

- Nu, nu am putut. Spun eu cu lacrimi pe față.

- Ce? Întreabă el.

- Nu am putut! Am vrut, dar... M-am dus la ea, am stat în sala de așteptare, dar nu am putut, nu m-a lăsat inima, nu am fost în stare de așa ceva... așa că am plecat. Spun eu plângând.

- Iubito, nu mai plânge, nu mai ai niciun motiv acum. Îl vom crește împreună și vom fi fericiți. Spune el.

Încerc să mă adun, îmi șterg lacrimile și oftez puternic.

- Îmi pare foarte rău! Spune el.

Îl privesc fără să scot vreun cuvânt.

- Iartă-mă pentru tot ce ți-am făcut, dar pur și simplu m-i s-a pus o pată pe tine atunci când îmi tot reproșai. Îmi pare rău că te-am făcut să suferi în halul ăsta. Recunosc, nu ți-am mai dat atenție fiindcă munceam foarte mult, dar te iubesc și îți promit că o să-ți acord mai mult timp. Spune el.

- Bine. Eu vreau să dorm așa că... Spun eu și mă ridic îndreptându-mă spre ușă.

- Pleci? Întreabă el supărat.

- Mda, mai vorbim mâine. Spun eu și plec.

******

Dimineață. E 7:45. Stau în fața ghiuvetei și mă privesc în oglindă. Mi-am mai revenit... mă simt mai bine, dar trebuie să mă îmbrac și nu prea am cu ce.

Decid să ies din cameră în lenjerie intimă fără să-mi pese prea mult, doar sunt doi pași până în camera lui Will și casa e goală.

Intru, închid ușa după mine și îl văd pe Will care e în picioare la marginea patului cu un prosop care-l acoperă de la brâu în jos și încă unul cu care se șterge pe cap. Ne holbăm unul la altu până în momentul în care o umflătură în zona lui intimă îmi atrage atenția, iar el se așează imediat pe pat.

- Scuze! Spune el sorbindu-mă din priviri.

Mă apropii de el și mă opresc în fața lui. Îi iau fața în palme și încep să-l sărut pe obraji.

- Hei, te-ai întors! Spune el și își apropie mâinile de talia mea, dar le retrage.

- Ce e cu tine, ți-e frică? Întreb eu zâmbind.

- Nuu... doar că... Spune el.

- Nu există "doar că" sau "dacă", bine? Acum, arată-mi de ce ești tu în stare! Spun eu zâmbind. În acel moment mă apucă de talie și mă trage în pat lângă el. Mă privește direct în ochii, după care mă sărută ușor pe buze, aceea plăcere de ai simți din noi buzele nu se explcă.

Acel sărut se transformă într-unul foarte pasional care a durat foarte mult.
Se pune deasupra mea și începe să-mi sărute gâtul mușcându-mă la un moment dat.

De data asta încep să-l mușc și eu pe el. Într-un moment nebunesc se așează pe pat în genunchi, îmi ia picioarele și le trage spre el punându-le în jurul lui și îmi sfâșie lenjeria intimă lăsându-mă doar în sutien.

- Nu ai idee cât mi-ai lipsit. Eu chiar nu pot trăi fără tine! Spune el și brusc îl simt în mine făcându-mă să scap un geamăt.

Nu apucă să facă nici două mișcări și iese din mine fiindcă se aude soneria ușii principale și sărim amândoi din pat ca de pe jar.

- Îți jur că-l omor pe cel care la ușă! Spune el nervos în timp ce-și caută hainele, iar eu încep să râd de situația în sine.