Un blestem și o Minune

Capitolul 27

Dimineață. Mă trezesc singură în pat, mă uit la ceas și observ că este ora 9:00, probabil Will este la muncă.
  După rutina mea de dimineață, cobor jos în bucătărie și o văd pe doamna Luisa care își face o cafea, mă vede și mă întreabă:

- Vrei și tu o cafea?

- Da, multumesc! Spun eu

- Ești bine? Mă întreabă ea.

- Da, de ce întrebați?

- Păi, Willam mi-a povestit situația de la tribunal. Spune ea.

- Aaa, da...sunt bine, nu vă faceți griji! Spun eu zâmbind.

- Bine, să știi că eu și Christofer plecăm azi! Spune ea cu părere de rău.

- De ce? Întreb eu.

- Pentru prima dată în viață, soțul meu a decis să mergem în Dubai de Crăciun... Spune ea entuziasmată.

- Foarte frumos!!! Spun eu.

- Da știu, vor veni și Emett, Vanessa și Ivy!

- Drăguț...! Spun eu, după care ce sorb din cafea.

- Alice și Lukas cred că pleacă... Nu știu, Lukas a spus că vor să meargă la munte...! Spune ea zâmbind.

- Frumos... Spun eu.

- Dar voi nu plecați nicăieri? Întreabă Luisa.

- Nu știu... Nu am vorbit despre asta cu Will. El nici măcar nu știe că mâine este ziua mea. Spun eu.

- O doamne! Ce păcat că nu voi putea fi aici... Spune Luisa.

- Ce este? Întreabă Vanessa.

- Mâine este ziua ei! Spune Luisa.

- Câți ani faci? Întreabă Vanessa.

- 24. Spun eu

- Mulți înainte... Spune Vanessa și mă îmbrățișează.

- Dar vă rog să nu-i spune-ți lui William.

- De ce nu? Întreabă Vanessa zâmbind.

- Fiindcă eu cred că el nu știe... Deși i-am spus acum ceva timp. Știu că a lui este pe 22 Februarie, eu am reținut-o. Spun eu.

- Poate că și el a reținut-o. De ce ar fi atât de greu să reți data de 5 Decembrie? Spune Vanessa zâmbind.

- Poate da sau poate nu... Spun eu.

- Bine eu trebuie să plec. Spune Vanessa.

- Și eu! Spune Luisa.

Atunci eu ce fac? Deja m-am plictisit....oare unde vrea Will să mergem de Crăciun? Probabil nici el nu prea știe... Cred că aștept până la ora 13:00 ca să mă pot duce la el. Vreau să-i fac o surpriză... Este deabea 10:30, cred că o să mă plimb prin grădină pentru puțin timp.
Mă întrept spre ușă și ies afară, îl văd pe domnul Christofer care vine spre mine.

- Bună ziua! Spun eu.

- Bună scumpo! Putem vorbi? Întreabă el.

- Da, vreți să intrăm în casă sau să ne plimbăm prin grădină? Întreb eu.

- Hai în grădină... Dar parcă mie frică să ne pierdem pe acolo... Spune el amuzat.

- Nu vă faceți griji, nu ne vom pierde... Spun eu.

Mergem, după care ne așezăm pe o băncuță. Mă uit la domnul Christofer care părea cam obosit și îl întreb: