Un blestem și o Minune

Capitolul 25

Continuarea:

- Eu...eu, nu...nu vreau să pleci, te rog, te rog nu mă distruge... Eu te iubesc și nu te-aș răni niciodată intenționat, te rog...lasă-mă să-ți explic tot, mergem acasă și îți voi povesti tot, de la cap la coadă doar mai dă-mi o șansă... Spune el agitat și confuz, bâlbâindu-se.

- Nu vreau să plec de lângă tine, vreau doar să știu adevărul și vreau să mă simt iubită de tine, numai de tine. Spun eu zâmbind încercând să-l înveselesc.

- Nu ai idee cât de fericit mă fac cuvintele pe care tocmai le-ai spus, te iubesc, te iubesc, te iubesc și vreau să te țin toată viața lângă mine dacă s-ar putea. Spun el fericit.

- Se poate, și mă vei ține lângă tine fiindcă te iubesc mult. Spun eu iar el se uită la mine, după care vine spre mine și vrea să mă sărute dar eu îl evit sărutându-l pe obraz.

- Deci mergi acasă? Întreabă el.

- Da, dar cum de nu-mi impui să merg acasă?! Întreb eu.

- Nu vreau să mai fiu impunător cu tine! Spune el în timp ce se ridică de pe canapea.

- Doar cu mine? Întreb eu amuzată.

- Da doar cu tine. Spune el serios.

- Te aștept în mașină! Spune el.

- Bine, vin imediat! Îi spun eu zâmbind

  Mă duc la Samantha, o văd cu un pahar gol în mână.

- Ai ascultat? Întreb eu.

- Mda, și totuși vă iubiți atăt de mult, dar sunt 7 ani între voi... Este foarte frumoasa relația dintre voi doi, acum poți pleca. Spune ea.

- Bine, mai vorbim! Spun eu.

Mă îndrept spre mașină, intru, iar Will se uită la mine cu un zâmbet trist. Pornește motorul așa că ne îndreptăm spre casă. In mașină este liniște, parcă prea multă liniște. Pe la jumătatea drumului îi spun lui Will:

- Te rog, poți opri?

- Da, normal. Spune el supărat.

El oprește mașina de tot și se uită la mine.

- Ești bine? Întreabă el încercând să pară fericit.

- Eu...știu că ești supărat, dar eu... Nu apuc să termin că sar pe el ca o nebună și încep să-l sărut apăsat și pasional, el mă prinde de talie și mă așează peste el. Își pune mâinile pe posteriorul meu, iar eu îmi plimb degetele printre parul lui moale.
  Ne sărutăm pentru câteva minute ca nesătuli, începe să mă sărute pe gât apăsat mușcându-mă în același timp, iar după încearcă să-mi desfacă nasturii de la cămașă, dar îi prind mâinile și îi spun:

- Nu, nu, nu,... Stai, stai..!!!!

- Ce este? Întreabă el supărat.

- Te rog, nu aici, acasă... Îți promit că vom face asta acasă, nu în mașină, bine? Spun eu puțin agitată în timp ce el încă mă sărută pe gât.

- Bine iubito, dar de ce faci asta? Întreabă el amuzat.

- De ce fac ce? Întreb eu confuză.

- În casa prietenei tale m-ai evitat, iar acum pur și simplu ai sărit pe mine, de ce? Întreabă el zâmbind.

- Fiindcă... dacă mai fi sărutat în casa ei s-ar fi întâmplat asta și nu ar fi fost frumos. Spun eu în timp ce-l mângâi pe cap și pe obraji.