Un blestem și o Minune

Capitolul 54

Dimineață, sunt în mașină în drum spre mall căci trebuie să mă schimb de hainele astea și nu am altele, așa că mă duc să-mi cumpăr ceva nou și nu am de gând să calc acasă.
Ajung în fața mall-ului, cobor din mașină și intru.
După o oră de căutări, m-am ales cu o pereche de blugi rupți, un pulover crem cu un decolteu atrăgător, pereche pe ghetuțe negre și un ceas super drăguț pe care l-am găsit la reducere și ma costat doar 89 de dolari.
Mă aflu în fața firmei Wrise, întru în clădire și mă îndrept spre etajul 13... în drum spre biroul lui William, mă oprește un bărbat.

- Domnișoară Kristen, ce mai faci? Mă întreabă Albert, mâna dreaptă a lui Will.

- Mbine... trebuie să vorbesc cu William... tu ce faci? Întreb eu.

- Eu sunt bine, dar ce s-a întâmplat între tine și Will, căci azi l-am văzut plângând în biroul lui? Întreabă el.

- E un lucru mai personal... acum scuză-mă dar am de lămurit niște lucruri! Spun eu și plec.

Mă aflu în fața biroului, bat la ușă după care aud un "intră" așa că intru.
William se ridică în picioare când mă vede și îmi spune:

- Bună! Ia loc!

- Bună! Mersi! Spun eu.

Mă privește timp de un minut, de fapt ne privim unul pe altu.

- Deci, te-ai gândit? Mă îtreabă el.

- La ce? Întreb eu.

- La discuția de aseară! Divorțăm? Întreabă el cu părere de rău.

- Tu crezi că asta e o decizie pe care o poate lua doar unul dintre noi? Întreb eu.

- Nu! Spune el.

- Tu ce vrei? Întreb eu.

- Kristen, crede-mă eu nu vreau să divorțăm, te iubesc, dar dacă divorțul îți va aduce fericirea, eu nu mă pot pune în calea fericirii tale. Spune el.

- Dar de ce ai făcut ceea ce ai făcut ieri cu Erica? Întreb eu cu lacrimi în ochii.

- Eu..eu.... am vrut să văd dacă... Spune el și se oprește.

- Dacă ce? Dacă e mai bună la pat decât mine? Întreb nervoasă.

- Nu chiar! Spune el.

- Aha... ești un nemernic, nu meriți să fi iertat, ai fost mereu o curvă de om, am crezut că te-am schimbat dar aparențele înșeală. Spun eu.

- Îmi pare rău, ai dreptate! Spune el.

- Mi-ai jurat iubire acum câteva luni, iar acum ți-a furat alta inima? Întreb eu plângând.

- Kristen, iubito... Iartă-mă, mai dă-mi o șansă, îți jur că nu o să regreți. Spune el plângând.

- William, eu... eu te iubesc enorm de mult dar îmi este frică, trebuie să recâștig încredere în tine! Spun eu.

- Dar... Spune el.

- Dar totuși nu am cum să trec cu vederea... ce ai spune dacă luam o pauză? Întreb eu.

- O pauză?! Întreabă el speriat.

- Uite, cred că ne-ar prinde bine o pauză, adică dacă vrei putem locui împreună în continuare doar că n-o să ne mai comportăm ca de obicei. Spun eu.

- Bine, dar vom locui împreună, bine? Întreabă el.

- Bine! Spun eu ușor zâmbind.

- Vrei o cafea sau vrei să luam micul dejun? Întreabă el.

- Nu, eu trebuie să plec... dar nu vreau ca părinți tăi să afle de pauza asta, bine? Spun eu.

- Bine. Spune el dezamăgit.

- Dar tu nu ai mâncat? Întreb eu.

- Nu contează! Spune el supărat.

Doamne cât mă doare inima să-l văd așa... crede-mă pentru mine contează.

- Bine, cum spui tu! Spun eu prefăcându-mă că nu-mi pasă, mă ridic în picioare ca să pot pleca.

- Pleci? Mă întreabă el.

- Ce vrei să fac? Întreb eu.

- Să.... să pleci! Spune el cu părere de rău.

- Bine, ne vedem diseară dacă o să vii! Spun eu.

- Ce vrei să spui? O să vin. Spune el.

- Treaba ta... Spun eu și plec.

*****

A trecut și ziua de azi. Mi-am petrecut-o prin parc... deci nu e mare lucru. E deja seară și mă întreb dacă o să vină până la urmă.
Cobor jos în bucătărie ca să-mi iau un pahar cu apă, nu cred că voi lua cina în seara asta.
În timp ce-mi beau paharul cu apă ușa de la intrare se aude trântind. Îl văd pe Will intrând în bucătărie.

- Bună! Spune el.

- Bună! Spun eu sec.

Dau să plec din încăpere dar William mă oprește și mă întreabă:

- Te simți bine?

- Tu ce crezi? Îl întreb după care plec în dormitor.

După vreo juma' de oră William intră în dormitor. Eu stau la marginea patului, pe noptieră am un pahar cu apă și o cutie cu pastile. Le iau în timp ce Will se holbează la mine, vine spre mine și se așează pe vine în fața mea.

- Ce sunt cu pastilele alea? Mă întreabă el.

- Nu contează...nu e nimic grav. Spun eu.

- Kristen, pentru mine contează ceea ce faci, tu poate crezi că dacă sentimentele tale față de mine s-au schimbat și la mine e la fel, dar nu e. Spune el.

- Dar sentimentele mele... Spun eu dar mă opresc.

- Sentimentele tale ce? Nu s-au schimbat? Mă întreabă el.

- Uite, sunt obosită, lasă-mă să dorm. Spun eu.

- Dar nu mi-ai spus ce sunt pastilele alea. Spune el.

- Sunt calmante William... calmante care mă ajută să stau în preajma ta! Strig eu la el cu lacrimi în ochii.

Continuă...