Un blestem și o Minune

Capitolul 32

Continuarea:

- Kristen, el trebuia să facă închisoare! Spune Tomas, iar eu mă uit la Will șocată.

În acel moment Will îmi ia telefonul și iese afară din mașină și ies și eu.

- Cine ți-a spus ți-e asta? Spune Will.

- Du-te dracu', dacă o să-mi atingi iubita jur că te omor! Spune Tomas.

- Vrei să știi ceva? Eu și fosta ta logodnică, adică soția mea, am facut dragoste aproape în fiecare zi, și știi ce? I-a plăcut! Așa că nu-ți mai irosi timpul...ea nu te-a iubit niciodată! Să fie clar, dacă mai suni odată o să ai probleme cu mine! Spune Will și îi închide lui Tomas, scoate bateria telefonului și bagă telefonul și bateria la el în buzunar. Se pune pe vine și își acuperă fața cu palmele.
În fața mașini, la câțiva metri distanța este o prăpastie, mă apropii de el.

- William! Spun eu ușor.

- Kristen du-te în mașină! Vin și eu acum! Spune el.

Mă duc la el și mă așez în fața lui pe vine, îi iau mâinile de pe față și mă uit la el, are ochii roși înlăcrimați! Mă ridic în picioare și îl trag de mâini în sus, iar el se ridică. Oftează puternic și se uită în ochii mei, îl iau în brațe iar el mă strânge cu toată puterea lui.

- Știu că te doare ceea ce a spus nenorocitul ăla, dar eu tot te iubesc, și a-și vrea să aud poveste aceea de la tine! Spun eu. El se uită la mine și îmi ia fața în palme după care mă sărută dulce, pasional.

- Și eu te iubesc! Spune el și mă ia de mână, ne îndreptăm spre mașină, intrăm și Will pornește motorul și o luăm din loc!

- Iubitule, eu chiar vreau să știu unde mergem! Spun eu.

- La bunica mea! Spune el zâmbind.

- Glumești, nu? Spune eu.

- Nup, nu glumesc! Spune el.

- Păi de ce nu ai spus de acasă, mă îmbrăcăm mai decent! Spun eu.

- Eee, haide! Eu cum sunt îmbrăcat? La fel ca tine! Spune el, iar eu zâmbesc.

- Din ce parte e bunica ta? Întreb eu.

- Din partea tatălui! Spune el.

- Iubitule, pot să te întreb ceva? Spun eu.

- Dacă are legătură cu ceea ce am vorbit cu odiotul ăla...te ascult! Spune el.

- A-și fi vrut să-mi dai telefonul și să-mi povestești, dar nu este un moment potrivit, scuze! Spun eu.

- De ce ești prostuță uneori? Pentru ce îți ceri scuze? Întreabă el zâmbind.

- Fiindcă te-am supărat! Spun eu.

- Nu mai supărat! Tu nu mă superi...vezi că telefonul și bateria sunt în la mine în buzunar și poveste ți-o spun acasă sau la bunica, dacă suntem singuri! Spune el zâmbind.

- Ok! Spun eu.

Iau telefonul și bateria din buzunarul lui Will și bag bateria în telefon! Îl deschid și văd că am 5 apeluri pierdute de la Tomas și 2 apeluri pierdute de la mama.

- Will m-a sunat mama! Spun eu.

- Suno înapoi! Dar dă-l pe difuzor! Spune el.

O sun și dau telefonul pe difuzor ca să audă și Will:

- Kristen!? Întreabă mama.

- Da mamă! Spun eu.

- Ce faci? Poți vorbi? Întreabă ea.