Un blestem și o Minune

Capitolul 26

Continuarea:

- Ți-au spus fetele?

- Da... Spun eu pe un ton scăzut.

- Masa este gata. Spune el, după care se ridică de pe pat.

- Stai!! Nu mi-ai răspuns... Spun eu ridicându-mă din pat.

- Vorbim după masă! Spune Will și pleacă trântind ușa după el.

Nu cred că i-am pus întrebarea corectă la momentul potrivit...
Mă schim într-o rochie decentă și cobor jos.
Intru în bucătărie unde o văd pe Rose foarte fericită, mă așez la măsuța din bucătărie și o întreb:

- Ce s-a întâmplat cu tine? Bănuiesc că are legătură un bărbat. O întreb eu zâmbind.

- Da... Este grădinarul George, este așa un scump... Îmi aduce flori mereu, este de vârsta mea și este și singur. Spune ea foarte entuziasmată.

- Foarte frumos... Spun eu cu un zâmbet trist.

- Dar tu ce ai pățit scumpă mea? De ce ești tristă? Întreabă ea.

- Este William care mă tot supără... Îmi poți spune și mie ce știi despre Kisha? Întreb eu cu față de cățeluș.

- Of doamne! Totul trebuie să pornească de la trecut. Kisha era o fire impunătoare și foarte rece așa cum îl făcea și pe domnul William să fie, el s-a schimbat de când v-ați căsătorit. Așa că de ce trebuie să vorbim despre trecut în plus cina este gata... Du-te în sala de mese.

- Rose, nu vreau să mănânc, nu acolo, nu-mi mai este foame, îmi poți face o cafea? Întreb eu.

- Nu... La ora asta? Nu o să mai dormi toată noaptea... Spune ea.

- Oohh haide... Te rog mult de tot. O rog eu pe Rose.

- Bine, dar du-te la masa căci soțul tău o să fie supărat. Spune ea.

- Crede-mă, deja este. Spun eu, dupa care plec.

  Mă îndrept spre sala de mese unde erau toți așezați la masă. Will se uită la mine și îmi zâmbește trist dar eu nu reacționez. Mă așez între doamna Luisa și Ivy fiindcă acela mai era singurul loc. Oricum, în seara asta nu vreau să stau lângă William. Încerc să mănânc dar nu pot nu am poftă de mâncare, nu mă simt bine...
Acum trebuie să caut un motiv bun ca să plec de la masă, îmi plimb ligura prin supă când de odată Ivy își varsă bolul cu supă pe mine. Eu mă ridic în picioare, iar Vanessa spune:

- Îmi cer scuze Kristen... Nu a fost întenționat.

- Nu contează, sunt bine, este un copil ce pot să-i fac... Spun eu zâmbind.

- Iartă-mă! Spun Ivy.

- Scumpo, nu-ți fă griji, nu ai facut nimic rău, ai fost doar neatentă. Spun eu.

- Mă scuzați, dar trebuie să mă schimb, poftă bună încontinuare. Spun eu, după care plec sus.

După ce-mi fac un duș scurt, mă duc în dressing și mă îmbrac cu o pereche de blugi negri și un pulover alb, vreau să ies, vreau să mă duc în parc...să mă plimb, dar cum scap de William care cu siguranță nu mă va lăsa...
  Mă așez pe pat, pe spate și mă gândesc la tot felul de lucruri care-mi trec prin cap... Dar ușa care se deschide îmi întrerupe gândurile, îl văd pe Will care intră direct în dressingul lui, fără să spună nimic... Acum aș avea șansa să plec, dar nu ar fi frumos din partea mea.
După vreo cinci minute îl văd pe Will că iese din dressing îmbrăcat într-un maieu mai mult transparent și o pereche de pantaloni scurți...îl întreb: