Un blestem și o Minune

Capitolul 16

Continuarea:

- Ceee?!? Întreabă el.

- Am spus doar dacă vrei, adică la un moment dat o să vrei un copil, nu? Spun eu.

- Da o să vreau, dar să fie al meu. Spune el supărat.

- Iubitule, poate...cine știe, o să avem și noi un copil... Spun eu în timp ce îl iau în brațe și îl strâng.

- Fi serioasă, nu este posibil. Spune el în timp ce mă strânge în brațele lui puternice.

- Orice poate fi posibil. Spun eu în timp ce îl las pe Will din brațe și mă îndrept către prosopul pe care l-am pus pe marginea patului.

- Ce faci? Mă întreabă Will.

- Vreau să-mi fac un duș, vii și tu? Întreb eu.

- Eu..., nu mersi. Spune el supărat.

- Haide... Te rog vino... Spun eu.

- Kristen, nu vin. Spune el.

-Cum vrei tu. Spun eu în timp ce intru în baie.

*****

Sună telefonul în timp ce eu îmi usuc parul cu un prosop. Îl iau și răspund:

- Da?!

- Kristen, tu ești? Spune persoana cu voce de fată.

- Da, cine sunteți? Întreb eu.

- Eu sunt, Samantha, nu-ți mai aduci aminte de mine? Mă întreabă ea.

- Samantha? Samantha Jonse? Întreb eu mirată.

- Da Kristen, tu pe unde mai ești? Am fost azi acasă la tine și părinți tăi mi-au spus ca ai plecat de acasă acum ceva timp. Spune ea.

- Eu sunt în Los Angeles. Spun eu.

- În Los Angeles? Ce cauți acolo? Întreabă ea.

- Da, sunt căsătorită aici. Spun eu.

- Căsătorită? Tu glumești? Dar de ce? De ce așa devreme Kristen? Spune ea.

- Obligație. Dar tu pe unde ești? Întreb eu.

- Eu sunt în Londra, dar mâine vin la tine, chiar vreau să te văd. Dar cum adică te-ai căsătorit din obligație? Întreabă ea.

- Poveste lungă, mă suni mâine cănd ajungi. Spun eu.

- Bine, pa... Ne vedem mâine. Spune ea.

- Pa. Spun eu.

Cât de bine îmi pare că mâine mă voi întâlni cu Samantha, cea mai bună prietenă a mea din clasa a I-a până când în liceu s-a mutat cu părinți ei in altă țară. Acum sunt nerăbdătoare să o văd.
De odată în cameră intră Will. Se uită la mine și îmi spune:

- Îmbracăte. Îmi ordoană el pe un ton rece ca gheața.

- Poftim!? Întreb eu mirata.

- Tu nu mai auzi bine? Mă întreabă el serios.

- Eu nu merg nicăieri la ora asta. Spun eu fără frică.

- Kristen nu mă enerva. Spune el pe un ton ridicat.

Mă ridic și mă îndrept spre dressing. Înainte ca eu să intru Will mă apucă de braț și îmi spune:

- Te vei îmbrăca cu ce este în cutia accea albastră pe care ți-am lăsat-o pe canapeaua din dressing. Spune el serios.

- Bine. Spun eu.

*****

În cutie se află o rochie albastră, m-am îmbrăcat cu ea dar problema este că nu-mi pot trage fermoarul de la spate, încerc si tot încerc. De odată simt o mână pe talia mea, tresar dar îmi dau seama că este Will, îmi încheie fermoarul și îmi spune:

- Ești atât de frumoasă. Spune el pe un ton calm.

- Multumesc! Spun eu pe un ton scăzut, totuși uneori simt că îmi este frică de el.

  Mă ia de mână și mă duce în fața oglinzi, el având o cutie în mână, deschide cutia unde se află un colier albastru cu multe pietre. Mi-l pune la gât după care mă sărută pe obraz, încearcă să mă sărute pe buze dar eu îl resping. Îl văd cum nu-i convine și iese din dressing, dar nu înainte să-mi spună:

- Te aștept în living.

- Bine. Spun eu.

  După câteva minute cobor jos, mă duc în living, îi văd pe Alice și Lucas stând unul în brațele celuilalt și pe Will care se uită supărat la ei. De odată Will mă vede și vine spre mine. Mă ia de mână și ne îndreptăm spre ușă. Will își pune paltonul pe el iar după mă ajută și pe mine să-l îmbrac pe al meu. Ieșim din casă și intrăm în mașina lui.

*****

Ne coborâm din mașină, în fața mea se află o clădire gigantică, deși este ora 20:00 nu am idee ce căutăm aici, pe drum niciunul nu a îndrăznit să scoată vreun sunet. Privesc în sus și văd că numele clădiri este '' Wrise '' deja mi-am dat seama unde ma adus nebunul de Will.
Ne îndreptăm spre intrarea din clădire, lângă ea stau doi gardieni, ei îl văd pe Will și îi spun:

- Bună seara domnule. Spune unul dintre ei.

- Bună seara. Spune Will.

- Domnișoara este cu dumneavoastră? Întreabă celălalt.

- Domnișoara este soția mea. Spune Will râzând.

- Îmi cer scuze domnule. Spune gardianul.

- Nu contează, dar ce este, îți place de ea? Întreabă Will.

- Domnule, aveți o soție foarte frumoasă, nu cred că există bărbat căruia să nu-i placă de ea. Spune gardianul.

Eu zâmbesc și mă uit în altă parte, Will mă privește zâmbind după care spune:

- Da, ai dreptate. Spune Will în timp ce-mi deschide ușa de la intrare.

Intrăm în clădirea făcută doar din geam, o femeie mai învârstă care stă la recepție îl salută pe Will:

- Bună seara domnule Wrise. Spune ea zambind.

- Bună seara Jessie. Spune Will.

- Dar domnișoara cine mai este? Întreabă ea.

Cum adică ''cine mai este domnișoara?'' Ce a vrut să spună cu asta? Mă tot întreb eu după care mă uit lung la Will.

- Ea este soția mea. Spune el zâmbind.

- Bună seara! Îmi spune Jessie zâmbind.

- Bună seara! Spun eu zâmbind trist.

Will mă ia de mână și intram în lift, dupa câteva minute liftul se oprște iar noi ne îndreptăm spre ușa biroului. Intrăm într-un biroul imens și foarte frumos. Will se dezbracă de palton după care mă ajută și pe mine să mă dezbrac, îmi dă platonul jos și îl pune în cuier, eu mă întrept spre geam și mă uit la toată lumea de jos, noi fiind la etajul 13 din 25. Stau cu mâinile în sân gândindu-mă la ce ia spus doamna de la recepție lui William.