Un blestem și o Minune

Capitolul 69

Continuarea:

Trăntesc ușa cu putere și mă așez la marginea patului.
   Tremur, nu înțeleg de ce am reacționat așa, până la urmă are dreptate, nu ne face bine cafeaua.
Gândurile îmi sunt întrerupte atunci când Will intră în cameră. Se așează pe vine, în fața mea, îmi ia mâna în palmele lui și mă privește.

- De ce te comporți așa? Mă întreabă el serios.

- Nu am făcut nimic greșit! Spun eu.

- Ești geloasă? Mă întreabă la fel de serios.

- Sunt geloasă?... Nu! Nu sunt geloasă! Spun eu pe un glas ușor ridicat.

- Atunci de ce ai reacționat așa? Întreabă el curios.

- Fiindcă... îmi este frică ca mai târziu să uiți de mine, adică înțeleg că copilul este pe primul plan, dar... îmi lipsești mult, chiar dacă tu ești lângă mine, am impresia că eu nu te mai interesez deloc. Mă plâng eu.

- Da, ești geloasă. Spune el amuzat.

- William, vorbesc serios! Ridic ușor tonul.

- Am glumit. Am înțeles, dar nu trebuie să te simți așa. Știi bine că te iubesc din tot sufletul, dar nu-mi vine să cred că vom avea un copil, nu mi-am imaginat asta niciodată. Ideea e că vreau să fiți în siguranță amândoi, mai ales după tot ce s-a întâmplat. Sunt niște riscuri la care eu nu vreau să vă expun, nu vreau să mai faci vreun atac de panică sau altceva, bine? Așteaptă până Luni și vei vedea că totul va reveni la normal. Spune el.

- Inclusiv noi? Întreb eu.

- Inclusiv noi. Spune el.

Mă apropii de el și îl sărut, după care mă trag ușor înapoi, mă privește foarte intens în ochii și mă sărută din nou, dar de data asta cu o poftă de nedescris.
Se ridică ușor în timp ce încă mă sărută și mă lasă ușor pe spate, el fiind deasupra mea.
Încearcă să mă dezbrace în timp ce mă tot sărută pe gât.

- Will, iubitule, nu e o idee bună, nu acum... Gem eu încercând să fiu serioasă dar simt cu valul mă ia, iar el nu se oprește.

- Dacă facem vreo prostie? Trebuie să ne oprim! Spun eu în timp ce îl îndepărtez.

- Bine, bine, scuze! Spune el în timp ce se așează în mijlocul patului.

- Nu-ți mai cere scuze, tu crezi că puteam rezista tentație dacă nu era piticul ăsta de aici? Îi spun eu arătând spre burta mea ușor crescută.

- Știu, dar te vreau atât de mult... Se plânge el cu mâinile la ceafă.

- Uite ce ar fi să schimbăm subiectul? Întreb eu încercând să-mi revin, căci cred că m-am și udat...

- Bine, ce ai facut azi? Întreabă el plictisit de vorbă.

- Nimic... am stat. Dar Rosei ia fost rău azi. Spun eu.

- Ce a avut? Întreabă el nepăsător, de parcă mai are puțin și adoarme.

- A durut-o capul, dar tu ce faci? Întreb eu.

- Nimic. Spune el cu ochii închiși.

Mă apropii de el și mă așez pe el. Brusc deschide ochii și mă privește.

- Iubito, ce faci? Mă întreabă el în timp e îi dau cămașa jos.

- Shhh... Îi spun eu în timp ce-l sărut și îi dau cureaua jos.

Îi îndrepărtez pantaloni și îl las în boxeri. Mă privește confuz, nu știe ce am de gând să fac.

- Kristen... Spune el mai mult șoptit.

Nu spun nimic și mă așez din nou pe el mișcându-mă ușor când stânga când dreapta.

- Iubito, oprește-te, o să... Nu apucă să termine, căci simt cum i se întărește mascunilitate sub mine.

Se uită la mine cu o privire perversă.

- Uite, vezi ce ai făcut? Dă-te jos! Spun el și încearcă să mă îndepărteze.

- Nu! Spun eu și îl împing rezemând-se de placajul patului unde e o pernă.

- Dar ce vr... Încearcă el să spună ceva, dar îl întrerup printr-un sărut pasional în timp ce mă tot fâțâi pe el încercând să-l fac să se simtă bine.

Geme înfundat atunci când încep să mă mișc din ce în ce mai repede. Îl mușc de gât, de piept și de buza inferioară, toate astea în timp ce el îmi dă jos bretelele de la salopetă și tricoul, lăsându-mă în sutien.

De odată mă trântește pe mijlocul patului. Îmi îndepărtează salopeta de tot și mă privește flămând.
Nu mă așteptam la asta, am crezut că va fi diferit.

Se așează peste mine și începe să mă sărute pe gât. Pur și simplu ne ia valul pe amândoi, îmi îndepărtează sutienul rămânând în lenjeria intimă.
Brusc îmi dau seamă că e greșit, nu ar trebui să facem dragoste până nu mă vede un ginecolog, el ar trebui să-mi spună dacă e ok sau nu.

- Will, iubitule, eu... eu nu cred că e bine ce facem... Încerc să spun eu printre gemete.

- Nu e vina mea că sunt excitat și că am nevoie de tine mai mult ca niciodată. Spune el printre săruturi.

- Dar am crezut că vei reacționa altfel. Spun eu.

- Cum adică?! Mă întreabă el în timp ce se ridică de pe mine.

- Păi... eu nu am vrut să se ajungă la asta, am vrut... Nu apuc să termin căci intrervine el.

- Știu ce ai vrut să faci și nu ți-a ieșit. Eu ori fac sex ori nu mai fac deloc. Spune el foarte serios.

Se îmbracă și pleacă lăsându-mă cu ochii pe pereți.