Un blestem și o Minune

Capitolul 60

Continuarea:

Din perspectiva lui William:

Intru în dormitor, închid ușa și o privesc pe Kristen care stă în picioare. Mă duc în baie, pur și simplu o las cu ochii în soare.

Ce să fac? Ce ar trebui să fac? Să aștept până îmi ies analizele și să văd rezultatul ca să pot decide sau să-i spun să plece?

Ies din baie, Kristen stă la marginea patului uitându-se în gol. Îmi este milă de ea, dar dacă m-a înșelat nu o pot ierta! O s-o dau afară, nu țin javre în casă!

- Te simți bine? O întreb eu.

- Nu! Spune ea uitându-se încontinuare în gol.

- Uite... știi că mie îmi e cam greu să-mi exprim sentimentele.... și... eu... Mă bâlbâi eu.

- William... nu vreau să mai aud nimic, crede-mă că mi-au fost de ajuns toate cuvintele pe care mi le-ai spus jos. Spune ea supărată.

- Nu am de gând să-mi cer scuze, bine? Eu nu am de unde să știu ce ai făcut! Spun eu în timp ce ea râde ironic.

- Tu chiar nu ai unpic de simț? Nesimțitule!!!
Ăsta e copilul tău, dar dacă tu ești chior și nu vezi eu nu știu ce să-ți fac! Țipă ea la mine.

- Ieși afară! Urlu eu la ea.

- Nu uita ce-ți spun! Pe cât de mult te iubesc pe atât de mult o să te urăsc! Țipă ea după care pleacă trântind ușa.

******

Au trecut două ore de când am dat-o pe Kristen afară din cameră. Regret ce i-am spus, sunt un idiot! Dar totuși nu-mi pot scoate ceea ce mia spus înainte să plece:
" Pe cât de mult te iubesc pe atât mult o să te urăsc!"
Ce mă fac?

Din perspectiva lui Kristen:

Stau pe canapeaua asta de mai bine de două ore! Mă doare capul fiindcă am plâns până acum... nu știu ce se va întâmpla cu viața mea și cu viața lui Will... Nu știu ce se va întâmpla cu viața copilului meu.

O văd pe doamna Luisa coborând scările, mă privește și vine la mine speriată.

- Scumpete, nu mai plânge! O să-i faci rău copilului! Spune ea în timp ce mă ține în brațe.

- Dar... poate ar fi mai bine să fac avort! Spun eu plângând.

- Cum adică?!! Nu mai abera!! Spune ea pe un ton ridicat.

- Nu o să faci niciun avort! Spune William intrând în living.

Mă uit la el ca și cum "Ce vrei să spui?".

- Kristen, ar fi mai bine pentru amândoi să luăm o pauză... cel puțin până aflu rezultatul de la medic... și cred că ar trebui să ne separăm. Spune el.

- Ce vrei să spui? Întreb eu.

- Păi... îți iei bagajul, pleci și dacă e ne mai auzim la un telefon, bine? Întreabă el uitându-se la mine în picioare cu mâinile în buzunar.

Mă uit în gol șocată. Nu-mi vine să cred.

- Dar... eu unde ar trebui să mă duc?! Întreb cu lacrimi în ochii.

- Nu știu. La asta ar fi trebuit să te gândești înainte să faci ceea ce ai făcut. Spune el.

- Ce dracu' am făcut? Aaa... Daa.. Stai că mi-am amintit, m-am întrăgostit de un nebun și am început să țin la el și să-l iubesc mai mult decât viața mea, asta am făcut! Iar nebunul acela ești tu! Țip eu.

- Pe asta o s-o crezi doar tu, acum pleacă! Spune el nervos și dispare.

Încep să plâng în hohote, nu știu ce să fac... unde să mă duc.

- Kristen, o să stai la mama o perioadă, măcar până se vor calma apele între tine și Will. O să regrete foarte mult ceea ce face și ce spune acum. Spune doamna Luisa.