Un blestem și o Minune

Capitolul 53

Din perspectiva lui William:

Mă aflu în fața uși, nu știu ce o să-i spun, dar o iubesc și nu o pot lăsa să plece din viața mea.

Bat la ușă.

Îmi deschide, mirosul de țigări îmi înfundă nările, o privesc...e plânsă și are un pahar cu vin în mână. Ține ușa deschisă 3 secunde și după mi-o trântește în față.

Din perspectiva lui Kristen:

Îl văd și mii de fiori îmi străbat corpul, după care trântesc ușa și încep să plâng.

- Kristen, te rog deschide ușa! Îi aud vocea groasă și ușor răgușită a lui Will.

- Pleacă de aici! Țip eu.

- Iubito, te rog deschide și nu mai țipa. Spune el.

- Pleacă... îi spun suspinând.

- Iubito... lasă-mă să-ți explic, vreau să vorbim... dă-mi o ultimă șansă. Spune el iar eu stau puțin pe gânduri, după care îi deschid ușa și mă așez pe pat.

Intră și închide ușa, mă privește.

- De ce ai venit? Ce mai vrei? Întreb eu nervoasă.

- Am venit să-ți explic ce s-a întâmplat azi în birou. Spune el.

- Nu vreau să știu, pleacă, ușa e chiar în spatele tău. Spun eu în timp ce aprind o țigără.

- Stinge țigara!! Spune el pe un ton impunător.

- Cine ești tu să-mi spui ce să fac? Spun eu nervoasă.

- Sunt soțul tău! Ridică el tonul.

- Soțul meu pentru încă câteva zile! Spun eu calmă.

- Cum adică?! Întreabă el confuz și speriat.

- Adică, pleacă și lasă-mă în pace! Țip eu la el.

- Kristen, nu mă înnebuni... te rog spune-mi ce vrei să fac ca să vii acasă? Întreabă el.

- Să pleci și să uiți de mine, du-te la blondina ta! Țip și după izbucnesc în plâns.

- Iubito, clamează-te! Spune el și vine spre mine, vrea să mă ia în brațe dar îl împing și îi spun:

- Ia mâna de pe mine! Crezi că o să se mai repete vechea poveste și de data asta? Povestea în care William o calmează pe proasta de Kristen care înghite fiecare minciună spusă de el, i-o trage toată noaptea și a doua zi totul revine la normal, adică e stă în casă ca cretina iar el își distrează viața cu alte târfe! M-am săturat William, m-am săturat să mă folosești, caută altă proastă, cel puțin fosta ta soție nu a fost atât de proastă ca mine, nu? Îi spun eu cu nervi.

- Îmi pare rău! Spune el.

- Și mie îmi pare rău că sunt așa de proastă! Spun eu.

- Nu ești proastă... Recunosc că am avut o atracție față de ea azi în birou, dar sunt bărbat! Spune el.

- Și dacă ești bărbat ce? Și eu sunt femeie și am drepturi egale! William, nu mai încerca să cauți scuze, gata, s-a terminat! Spun eu.

- Kristen, iubito, nu spune asta! Îți jur că nu o să-ți mai greșesc, te rog nu-mi face asta, eu te iubesc prea mult să te las să pleci, tu ești fericirea mea de o viață! Spune el în genunchi.

- Eu sunt fericirea ta de o viață, iar Erica e fericirea ta de 5 minute, nu? Întreb eu sarcastică.

- Kristen, te rog nu mă părăsi! Spune el cu lacrimi în ochii.

- Fi sincer, dacă eu ți-aș fi greșit și te-aș fi implorat acum să mă ierți, mai fi dat afară și mai fi făcut târfă, nu? Întreb eu.

- Nu știu! Spune el supărat.

- Asta e! Nici eu nu știu.... Uite, du-te acasă și lasă-mă să mă gândesc până mâine, bine? Spun eu.

- Dar eu nu o să rezist până mâine... nu o să dorm toată noaptea știind că tu ești aici iar eu acasă, nu plec! Spune el.

- Du-te după Erica, du-te la ea să te încălzească în noaptea asta, căci eu nu am fost de ajuns pentru tine. Spun eu cu lacrimi în ochii.

- Iubito, nu e adevărat. Tu ești tot ce-mi doresc. Spune el.

- Atunci, răspunde-mi la o întrebare foarte sincer ca să te iert. Ce ți-a dat ea și eu nu ți-am oferit? Întreb eu.

Se uită la mine cu lacrimi în ochii, i se scurg pe obraz și îmi spune:

- Iartă-mă! Știu că am greșit și nu merit să fiu iertat, dar te iubesc prea mult ca să te las să pleci.

Îmi vine să-l iau în brațe și să-l sărut și... stai, stai... nu am cum să fac asta, o să credă că nu pot trăi fără el, deși e adevărat, dar nu vreau să-i dau satisfacția asta.
Se ridică în picioare și mă privește, eu mă prefac că nu-l observ.

- Bine, te aștept mâine la firma ca să vorbim, ok? Spune el.

- Bine! Spun eu și îl privesc cum părăsește locul.