Un blestem și o Minune

Capitolul 39

Continuarea:

- Ce ți să întâmplat?

Mă uit la el cu lacrimi pe față, încerc să mă abțin, să nu plâng...dar nu pot, William se uită la mine cu milă și mă ia în brațe.

- Te las o oră singură cu familia ta și ești distrusă! Cine a dat în tine? Întreabă el oftând puternic, ținându-mă strâns în brațe în timp ce eu plâng.

- Nu mai pot!! Spun eu plângând la pieptul lui.

- Liniștește-te! Sunt aici, sunt lângă tine, nu-ți poate face nimeni rău! Spune el în timp ce-mi sterge lacrimile de le față.

Mi se întunecă în fața ochilor, nu văd nimic clar...

- William, îmi este rău, nu...nu mai văd! Spun eu.

- Hai în mașină! Spune el și mă ajută să merg până la mașină.

Ne urcăm în mașină, îmi las capul ușor pe spate, iar William mă privește și îmi spune:

- Ești palidă, albă la față! Ai mâncat ceva?! Întreabă el.

- E...e o minciună! Eu nu am avortat la 17 ani! Spun eu mai mult în șoaptă fiindcă nu mai am putere să mai vorbesc.

- Poftim?! E o minciună? Dar mama ta mia spus că este adevărat, mia povestit și cel mai mic detaliu, totul părea atât de real! Spune el confuz.

- Ți-a povestit despre Amber, ea la facut, nu eu! Spun eu slăbită.

- Îmi pare atât de rău! Spune el și îmi sărută mâna.

- Mâna ta...este rece gheață! Te-am întrebat dacă ai mâncat! Spune el nervos.

Eu dau din cap că nu! El pornește mașina și se oprește la un fast-food, comandă mâncare din mașină, plătește și pornim din nou.

- Mănâncă! Ești slăbită! Spune el și îmi strânge ușor măna.

Încerc să mănânc, după ce mânânc jumătate din tot ce a luat William îi spun:

- Am nevoie de o cafea!

- Nu-ți iau cafea! Mănâncă tot! Spune el serioas.

- Offf...! Spun eu, după care încerc să termin de mâncat.

William oprește mașina în fața unei farmaci și se dă. După 5 minute intră în mașină.

- Ai terminat? Mă întreabă el.

- Da! Spun eu.

- Poftim! Astea sunt niște vitamine ca să-ți revii! Spune el.

Iau acele pastile și după William mă pipăie ușor cu un pansament pe buza umflată.
Se uită la mine supărat și după ce termină de pansat, mă sărută ușor pe buze.

- Cine a dat în tine? Întreabă el.

- Mama! M-am certat cu ea fiindcă te-a mințit, i-am răspuns urât așa că m-a lovit! Spun eu.

Mă privește și oftează.

- Eu sunt nimic fără tine! Dacă nu m-ai fi iubit cum o faci acum, eu a-și fi fost singură pe lumea asta! Nu mai am pe nimeni, singurul lucru pe care-l am ești tu! Nu vreau să pleci niciodată de lângă mine! Spun eu plângând.

El îmi ridică privirea, mă uit în ochii lui, iar el spune:

- Nu plec nicăieri, nu te voi lăsa niciodată, ești a mea și doar a mea! Spune el.

- Vreau înapoi acasă unde să fim noi doi singuri, fericiți! Spun eu.

- Da iubito! Te iubesc mult! Spune el.

- Și eu! Spun eu, iar el mă sărută ușor.

Pornește mașina și o luăm din loc.

După câteva minute ajungem în fața casei, William se uită la mine și îmi spune:

- Ce spui dacă mergem la un hotel și mai stăm și mâine le aici ca să ne relaxăm! Mergem să ne plimbăm, facem cumpărături, știi tu...vom face lucruri care să ne bucure! Spune el fericit!

- Da, sună foarte relaxant și romantic! Spun eu zâmbind.

- Ți-am mai spus cât de mult îmi place atunci când te văd zâmbind? Întreabă el zâmbind cald.

- Da, de multe ori, dar de fiecare dată când o spui sună mai diferit, din ce în ce mai frumos! Spun eu și îl sărut ușor.

- Mă bucur! Spune el, după care mă sărută pe obraz.

Ne dăm jos din mașină și intrăm în casă, urcăm scările și intrăm în camera mea. Ne strângem lucrurile și coborâm jos. Mama se uită la noi și are o atitudine nepăsătoare! Eu ies afară, mă rezem de mașină, de odată îi aud vocea groasă și răgușită a lui Will care-mi spune:

- Ești bine? Mă întreabă el cu un zâmbet trist.

- Da, mult mai bine, mulțumesc! Spun eu zâmbind.

- Pentru ce-mi mulțumești? Că am avut grijă de tine? Mă întreabă el amuzat.

- Da! Spun eu tristă.

- Hei, cine te iubește pe tine în fiecare zi? Mă întreabă el zâmbind.

- Tu! Spun eu amuzată.

- Și pe mine? Întreabă el zâmbind.

- Eu! Spun eu și-l îmi apropii buzele de-ale lui și îl sărut ușor pe buze.

El îmi zâmbește și mă ia în brațe și apoi mă întreabă:

- Unde vrei să mergem?

- Să ne plimbăm! Spun eu fericită.

******

Toată ziua am petrecut-o cu William pe afară, a fost foarte frumos! Acum eu stau în patul din camera hotelului în care ne-am cazat, iar Will este în baie. Deschid televizorul și mă uit în gol, din baie iese William care se așează lângă mine și mă întreabă:

- Ești bine?

- Da, nu am nimic! Spun eu zâmbind cald.

- Ești sigură? Eu te cunosc mai bine decât te cunoști tu! Spune el amuzat.

- Știu...doar că...! Spun eu.

- Doar că, ce? Întreabă el.

- Mi-am amintit prima dată când mi-ai spus "te iubesc"! Spun eu zâmbind.

- Da, a fost la noi în cameră! Dar ți minte unde am avut primul sărut? Mă întreabă el zâmbind.

- În fața altarului! Spun eu zâmbind.

- Știi, țin minte că întotdeauna ți-a fost frică de mine, mai ales la început! Spune el.

- Mda...dar acum nu mi-e frică de tine, ci mi-e frică să te pierd! Spun eu tristă.

- Nu trebuie să-ți fie frică! Eu nu te las pentru nimic! Te iubesc mult și tu știi cel mai bine asta! Spune el și mă sărută pe obraz.

- Știi, am observat că-mi spui mai des că mă iubești! Spun eu și mă pun deasupra lui.

- Da, fiindcă asta simt și trebuie să o spun! Spune el zâmbind.

- Cum ai rezistat fără dragoste două zile? Îl întreb eu.

- Vrei să spui că am rezistat fără aceea plăcere pe care ne-o producem reciproc? Eu am avut dragoste din parte ta mereu, atunci când îmi zâmbești mă faci fericit, atunci când mă săruți mă faci împlinit, iar atunci când mă satisfaci mă faci cel mai norocos om de pe pâmânt! Spune el zâmbind.

- A fost foarte frumos să aud toate astea de la tine! Spun eu și îl sărut.

Mă ia în brațe și mă trage la pieptul lui! Așa adorm în brațele lui, iar el în ale mele!