Un blestem și o Minune

Capitolul 58

Vomit, vomit încontinuu de vreo oră, îmi este rău de tot, nu știu ce se întămplă cu mine.
Sunt în picioare în fața ghiuvetei din baie, mă privesc în oglindă și nu înțeleg ce se înseamnă toate astea.
Cineva bate la ușă, nu știu cine e, dar îi spun:

- Intră!

În acel moment intră Will, mă privește cu milă și mă întreabă:

- Ești bine? Întreabă el în timp ce se apropie de mine punându-și ușor mâna pe umărul meu.

- Acum mă simt puțin mai vine! Spun eu zâmbind trist încercând să-l liniștesc.

- Dar ce te doare? Întreabă el.

- Am dureri de cap foarte puternice, vomit încontinuu și mă doare burta... nu știu ce se întâmplă. Spun eu puțin panicată.

- Doar nu crezi că... Spune el dar se oprește.

- Să cred că ce? Că sunt însărcinată?! E imposibil!! Spun eu.

- Dar, nu se știe... poate ești însărcinată! Spune Will cu o speranță.

- Iubitule, tu ești steril... cum ar fi posibil? Întreb eu cu o față inocentă.

- Păi... nu mai contează, vorbim mâine despre asta, bine? Acum calmeazăte și hai la somn că e 4:00. Spune el și mă sărută scurt dar apăsat.

- Bine! Spun eu și mă duc în dormitor cu el de mână.

*****

Dimineață. Nu prea am mai dormit de la 4:00... iar acum e 6:30. Will e încă în pat, se uită pe tavan, dar pare gânditor. Mă apropii de el și îl sărut pe obraz după care îl întreb:

- La ce te gândești?

- La multe lucruri! Spune el serios.

- Cum ar fi? Întreb eu nesigură.

- Uite, iubito, îmi e teamă! Nu știu ce să fac... realizezi că e posibil să fi însărcinată, nu? Întreabă el nervos.

- William, stai puțin! Nu sunt însărcinată, cred, dar ideea e că probabil mi-a fost rău de la peștele de aseară. Spun eu.

- Nu fi atât de sigură. Spune el nervos, se ridică din pat și se duce în dresingul lui.

După 5 minute iese și îmi spune:

- Mă duc la firmă, ne vedem la 13:00. Spune el și dă să plece dar îl strig eu.

- Iubitule... Spun iar el se oprește, mă privește de parcă ar asculta ceea ce vrea să spun.

- De ce ești stresat? Îl întreb în timp ce mă apropii de el.

- Nu contează, tu ai grijă de tine, bine? Spune el.

- Bine! Te iubesc! Spun eu și îl sărut apăsat.

- Și eu! Spune după care pleacă.

Ce fac acum? Trebuie să mă duc să-mi cumpăr 3 teste ca să văd dacă sunt însărcinată.

*****

Au trecut aproape 3 ore și Rose nu s-a întors, a spus că se duce ea să-mi cumpere, dar cred că s-a rătăcit pe drum.
Stau la masa din bucătărie, beau un ceai. De odată ușa se aude trântind, iar Rose vine fuga spre mine cu o plasă de farmacie.

- Fugi în baie și fă teste astea imediat! Spune ea agitată.

- Bine, bine... nu te mai agita! Spun eu și plec.

*****

Am făcut tot ce arată pe hârtia asta, acum trebuie să aștept un minut.
Haide odată... nu mai trece minutul ăsta afurisit... hai odată!!!!!

Au apărut două linii. Ce înseamnă asta?
Iau foia aia în mână și citesc.
" O linie: negativ. Două linii: pozitiv"

E imposibil, nu se poate... nu are cum... e stricat... eu nu sunt însărcinată!!!!

Le-am făcut și celelalte două teste și au ieșit pozitiv. Sunt însărcinată, cum naiba o să-i spun lui Will? Ce mă fac, oare cum o să reacționeze? Doamne dar cum e posibil? Nici măcar nu mă pot bucura de vestea asta... adică, HELLLOO!!
sunt însărcinată! O să am un copilaș, nu e frumos?
Stai, stai, stai... nu e frumos atâta timp cât trebuie să-i spun lui Will. Oare ce o să spună?

E 12:30, peste jumătate de oră trebuie să vină.

****

Jumătate de oră a trecut foarte, foarte greu... e 13:15... de fapt au trecut 40 de minute... la naiba, cât mai întârzie?
Aud ușa de la intrare, pe ea intră Will, vine în living și mă privește.

- Iubitule, ia loc! Trebuie să vorbim... am să-ți dau o veste. Spun eu agitată. El se așează fără să scoată vreun cuvânt.

- Ascult! Spune el pe un ton serios care mă cam sperie uneori, vocea lui groasă și ușor răgușită ca de obicei îmi dă fiori. Mă privește insistent.

- Eu... ăăă...

Continuă...