Continuarea:
De odată simt cum două mâini îmi cuprind talia iar buzele lui moi îmi sărută umeri.
Mă întorc brus după care îi spun:
- Nici să nu te gândești. Spun eu serioasă.
- Cum adică ''să nu mă gândesc''??? Întreabă el zâmbind în timp ce vine spre mine.
- William, eu nu cred că mai fac față la fiecare decizie pe care o iei pe minut ce trece, de ce mai adus aici? Întreb eu în timp ce Will se uită la mine încruntat și confuz.
- Iubito, te-am adus ca să vezi unde lucrez eu, să vezi firma. Spune el.
- La ora asta? Întreb eu pe un ton ridicat.
- Da Kristen, la ora asta, dar tu ce vrei să spui cu ''nu mai faci față la fiecare decizie pe care o fac''??? Întreabă el nervos.
- Pai de când am vorbit cu Jasper azi la telefon ești foarte nervos, când am intrat azi în baie erai fericit și bucuros să mă vezi, după ce am ieșit erai întors pe dos, vii la mine furios și îmi spui să mă îmbrac, după care mă aduci aici și aflu că nu sunt singura femeie pe care ai adus-o aici. Spun eu nervoasă pe un ton destul de ridicat.
- Ce vrei să spui? Întreabă el.
- Dragule, femeia de la recepție te-a dat de gol, recunoaște. Spun eu.
- Nu am ce să recunosc, tu chiar crezi că te-aș înșela? Întreabă el.
- De unde să știu eu ce este în mintea ta. Spun eu cu spatele la el.
- Știi ce, mi-ai srtricat toată seara. Spune el.
- Puțin îmi pasă. Spun eu nepăsătoare.
- Kristen, de ce naiba îmi faci asta? Întreabă el.
- Ce-ți mai fac? Întreb eu la fel de nepăsătoare.
De odată Will mă lipește de perete cu putere, îmi ține mâinile ostatice și îmi spune:
- Femeie, uneori mă scoți din minți! Țipă el la mine.
Eu tac și mă uit la el, Will se uită în ochii mei după care mă sărută ușor pe gât, eu mă opun spunându-i:
- Will, nu!!
El persistă.
- William!!!! Spun eu în timp ce îl împing după care el se dă câțiva pași înapoi.
Se uită la mine și îmi spune:
- Așa am ajuns, să mă refuze și soția... Atunci de ce naiba te mai întrebi ''De ce mă înșeli?!''. Spune el în timp ce se așează pe scaunul biroului.
După ce aud cuvintele spuse de Will, ochii mei se îneacă în lacrimi, îmi adun toate puterile după care îi spun:
- Deci ai făcut-o? Mai înșelat? Spun eu cu lacrimi în ochii.
- Nu, dar și când o să-o fac nu mă întreba '' De ce?''. Spune el.
O lacrimă îmi scapă pe obraz, mă întorc cu spatele la el și cu fața la geam, stau cu mâinile în sân uitându-mă în gol la toate mașinile care sunt jos, gândindu-mă cu ce naiba am greșit față de el, față de mine...
Poate că nu trebuia să mă port așa, dar nici el nu trebuia să-mi spună ce mi-a spus.
Dar dacă este adevărat ce a spus, dacă nu mă iubește, el asta mi-a dat de înțeles. Îmi spun eu în gând cu lacrimi în ochi.
După vreo 5 minute, Will se ridică de pe scaun, vine spre mine, îi simt mâinile care îmi ating umeri, după care coboară cu o mană pe talia mea. Eu îl las să mă atingă și să mă sărute pe umeri, după câteva secunde, mă întoarce cu fața la el și îmi spune:
- Iubito, iartă-mă, nu am vrut să-ți spun tot ce am spus. Îmi spune el cu o voce clamă și cu o privire tristă.
- Și tu să mă ierți, nu trebuia să reacționez așa, mă ierți? Întreb eu în timp ce îl iau în brațe și îl strâng cu toată puterea și dragostea mea.
- Da iubito, tu mă ierți? Întreaba el după care mă sarută apăsat pe frunte.
- Da. Îi răspund eu după care mă uit la el ca la un soare.
El mă privește după care îmi ia bărbia într-o mână și mă sărută ușor pe buze. Mă sărută timp de vreun minut, mă sărută pasional și apăsat. Într-o facțiune de secundă mă ia în brațe și continuă să mă sărute. Mă așează ușor pe canapeaua din biroul lui după care se uită la mine și îmi spune:
- Ești atât de frumoasă când mă privești atât de inocent!
Îi zâmbesc și îl întreb.
- Dar totuși, de ce m-ai adus aici? Întreb eu curioasă.
- Vreau să-ți dau o veste care te va bucura. Spune el zâmbind.
- Te ascult. Spun eu.
- Știi că noi ne-am căsătorit forțat și nu am avut parte de o lună de miere cum ne-am dorit, așa că am decis ca pentru o săptămână să mergem în Dubai unde vom sta liniștiți, ne vom relaxa, și cel mai important ne vom relua luna de miere. Spune el entuziasmat.
- Vorbești serios?! Îl întreb eu șocată dar în același timp fericită.
- Vom pleca peste 3 zile, ce spui? Întreabă el bucuros.
- Ce părere am? Sunt foarte fericită că te-ai gândit la noi și la luna noastră de miere pierdută. Spun eu în timp cel îmbrățișez strâns.
- Mă bucur... Spune el în timp ce mă sărută pe gât coborând ușor pe umăr.
Mă sărută după care îmi caută în disperare fermoarul de la rochie, observ ce vrea să facă așa că îl împing ușor în față după care îi spun:
- Ai răbdare... Spun eu.
- De ce?! Mă întreabă el mirat.
- Eu nu o să-ți ofer ceea ce vrei tu aici! Spun eu.
- Bine... Atunci hai acasa... Spune el în timp ce se ridică și se uită atent la mine.
- Ok... Spun eu zâmbind.
*****
CITEȘTI
Un blestem și o Minune
Romance-Kristen Hornor in vârsta de 23 de ani locuieste Londra, ea are o viata perfecta: este o avocata foarte buna, este logodita cu viitorul ei sot Tom Jameson care o iubeste foarte mult. Este o fata destul de bogata care are tot ce ii trebuie pana la un...
