Un blestem și o Minune

Capitolul 12

Dimineață, ora 8:00. Mă trezesc singură în pat, doar cu un bilețel alb și un trandafir în locul lui Will. I-au biletul în mână și îl citesc:

'' Draga mea soție, te iubesc foatre mult și îmi pare rău că nu am putut fi lângă tine acum, să te fi strâns în brațe și să te sărut, dar am serviciu... Îti multumesc enorm pentru seara trecută, ești minunată. Te iubesc și îti promit că vin cât de repede pot acasă.
Cu dragoste William.''

Cred că îl iubesc mai mult pe zi ce trece... Mă duc la baie și îmi fac rutina de dimineață. Mă îmbrac cu o rochie crem închis cu o curea subțire neagră și iau o pereche de pantofi negri.
Cobor jos unde doamna Luisa servește micul dejun singură. Intru și spun:

- Bună dimineața!

- Bună dimineața scumpo, am crezut că nu mai vii... Spune ea amuzată.

- Am avut o noapte grea... Spun eu zambind.

- Aaaa... Satisfacțiile astea... Țin minte că și eu eram la fel în tinerețe. Spune ea.

- Mda... Ce cuplu nu ar face asta? Întreb eu.

- Păi. Trebuie să mai existe o flacară penru bărbați. Spune Luisa râzând.

- Daa... Mai ales pentru William. Spun eu zâmbind.

- Seamănă cu tatălui lui... Și el era la fel, nu rezistă nici macăr o noapte. Spune ea râzând.

Încep să râd, după care vine Rose și îmi pune micul dejun și cafeaua.

- Ce ai de gând să faci azi? Mă întreabă Luisa.

- Păi... Nu am idee. Dumneavoastră ce faceți? Întreb eu.

- M-am gândit să mergem în oraș, să facem niște cumpăraturi... Ce spui? Mă întreabă ea.

- Suna minunat! Spun eu.

- Am auzit că de Crăciun este multă aglomerație în casa asta... Spun eu zâmbind.

- Da... Deabea astept Craciunul acesta, acum că ești și tu... Cred că v-a fi minunat. Veți fi toți. Anul trecut Willam a suferit foarte mult fiindcă era singur... Fratele lui, Emett este însurat, sora lui Alice este căsătorită. El era singur în fiecare an. Spune ea.

- Dar aveți nepoți? Întreb eu.

- Da, din partea băiatului meu Emett, iar acum Alice este însărcinată în 3 luni. Dar nu vreau câ William sa afle, sunt sigură că se v-a supăra foarte tare. Spune Luisa.

- Dar de ce credeți asta? Întreb eu.

- Păi... Nu știi, nu-i așa? Întreabă ea.

- Ce să știu? Întreb eu curioasă.

- Întreabă-l pe William, el îți va spune. Spune ea.

- Bine. Spun eu zămbind.

   Ziua trece foarte repede, având în vedere că la cumpăraturi stai 2 ore într-un magazin. Da, a trecut foarte repede.
    Este 19:00, eu și Luisa ajungem acasă. Eu sunt atât de obosită încât îi spun Luisei care s-a dus în bucătărie că voi urca sus cu plasele mele. Urc scările destul de încet fiindcă mă omoară tocurile astea... Intru în camera ușor și îl observ pe Will stând la marginea patului cu fața în palme, imediat ce mă vede se ridică, îi văd ochii umezi și roșii care deabea mă privesc de umflați ce sunt, cred că plânge de mult. Mie îmi ardea ce cumpărături în timp ce iubirea mea plânge de ore bune. Mă uit la el și intru în cameră după care închid ușa.
  Mă întorc și-l văd cum își șterge lacrimile și îi spun: